Mărţişorul, simbol şi realitate

Luna Martie e una dintre cele mai lungi luni din an, numărătoarea oprindu-se la 31 de zile în calendar. Însă, pe cât este de lungă pe atât este de plină de momente pline de culoare, de obiceiuri şi legende. Se spune că pe vremea romanilor, luna Martie era numită Marte, nume al zeului războiului. Însă, cu trecerea timpului, această lună a fost denumită mai gingaş, Mărţişor. În calendarul popular, luna Martie se mai numeşte şi “dimineaţa anului”, făcând referire la trecerea dintre anotimpuri, iarnă şi primăvară. Acesta a apărut în secolul al XIX-lea, în mediul rural şi celebrează venirea primăverii, renaşterea vegetaţiei şi a omului din anotimpul rece care a trecut. Mărţişorul era confecţionat de femei bătrâne sau tinere, depinzând de obiceiul fiecărui sat. Simbolul mărţişorului este şnurul împletit dintre un fir alb şi unul roşu, albul simbolizând lumina, puritatea, iar roşul viaţa,renaşterea. Acest şnur se lega de un ban de argint sau de aur, găurit, care simboliza belşugul alături de sănătate, frumuseţe şi noroc. Mărţişorul se purta în toată luna Martie, fiind dăruit atât de bărbaţi femeilor, cât şi de femei bărbaţilor, depinzând de zona ţării. Acesta este specific în tot spaţiul balcanic.

Îndrăgitul poet Tudor Arghezi, avea obiceiul de a-şi lega în livadă câte un şnur de crengile pomilor, în semn de venirea primăverii, o coincidenţă frumoasă fiind şi denumirea casei memoriale a poetului, numită Mărţişor, după strada pe care se află.

Data de 1 Martie deschide şi o altă tradiţie, aceea de a-ţi alege o zi, din 1 până în 9, zi care va reflecta cum îţi va merge tot anul, depinzând de vremea de afară. Dacă va fi soare, vei avea un an plin de bucurii şi belşug, iar dacă ploua şi va fi frig, îţi va merge rău tot anul. Acest obicei vine şi el cu o poveste, povestea Babei Dochia, un personaj important în mitologia românească.După data de 9 martie, se spune că vântul nu mai are aşa multă putere, iar oamenii nu mai au nevoie de foc pentru a se încălzi. O altă tradiţie spune că, în acea zi, de 9 Martie, oamenii îşi curăţă curţile, dau foc gunoiului, pentru ca toate relele să plece odată cu frigul.

Mărţişorul este şi astăzi nelipsit din vieţile oamenilor, odată cu intrarea în luna Martie, fapt pentru care, în oraşul Cluj-Napoca, au apărut numeroase tarabe cu fel de fel de Mărţişoare, unele mai colorate decât celelalte, furându-ţi privirea prin frumuseţea şi minuţiozitatea cu care au fost concepute. Una dintre tarabele care îi aşteaptă pe clujeni şi nu numai, în Piaţa Mihai Viteazu, le pune la dispoziţie acestora, Mărţioşoare cu flori presărate în ceramică, o mică bucurie învelită în straturi de culoare pentru hainele scoase din gerul iernii, care aşteaptă întâlnirea cu Soarele. Şnururile roşii şi albe se observă chiar şi de la depărtare, fiind primele semne ale venirii primăverii, alături de gingaşii ghiocei. Mergând spre o altă căsuţă, Mărţişoare croşetate manual, în diferite nuanţe şi forme, de la flori la trifoi cu patru foi şi potcoave de cal, care simbolizează norocul, îşi aşteaptă la rândul lor norocoşii care le vor purta. Unul dintre Mărţişoarele originale pe care am avut ocazia să le observ, a fost Mărţişorul vişinată, pălincă şi vin de casă. Nu, nu e o sticlă normală de vin, pe care o poţi bea într-o seară, la o discuţie cu prietenii, ori o pălincă tare care să-ţi amorţească toate simţurile. Aceste băuturi “magice”, pot fi găsite în sticluţe miniaturale, parcă desprinse din faimoasa poveste “Degeţica”. Pentru cei a căror inimă a fost îngheţată de iarna care nu mai trece, aceste sticluţe îi pot ajuta să-şi pornească focul lăuntric cu o singură înghiţitură din poţiunea de 53 de grade a pălincii de Cluj.

Parcă înghiţitura şi-a făcut efectul, căci în jurul meu pot vedea numai culoare şi zâmbete, semn că primăvara a venit, sau cel puţin că este pe aproape.

Ştefania VÎŢ