Marş

Radu VIDA

Demografia şi sociologia populaţiei sînt obiecte de studiu, în care ştiinţa are un cuvînt greu de spus. Definitoriu, chiar. Renumitul sociolog Traian Rotaru spune că nu neapărat scăderea nivelului de trai după 1990 a dus la declinul natalităţii în România şi că, aceste aserţiuni, lansate cu nonşalanţă celui care nici măcar nu-şi pune problema că cineva s-ar putea îndoi de temeinicia unei asemenea „explicaţii”, sînt periculoase. Aserţiunea de mai sus are nenumărate variante, obţinute prin înlocuirea sintagmei ce vrea să indice cauza ”schimbarea nivelului de trai” cu alta: „şomaj”, „nesiguranţa locului de muncă”, „lipsa de locuinţe pentru familiile tinere”, „degradarea morală”, „deteriorarea valorilor familiale”, „pierderea simţului moral sau patriotic”, „asimilarea valorilor centrate pe individualism” etc. Toate acestea nu au aproape nimic cu nivelul de fertilitate al populaţiei.

Din acest punct de vedere, al neînţelegerii de către entităţile care au organizat „Marşul pentru viaţă”, se impun cîteva comentarii.
Nu vom insista pe faptul că Viaţa este un dar suprem, că ea trebuie apărată şi promovată aşa cum se cuvine. Astea sînt… truisme. Discuţiile apar atunci cînd voci din ce în ce mai puternice se ridică împotriva avortului.

Actul în sine este practicat de cînd lumea, iar interzicerea lui este legată de constrîngeri ce ţin de o anume manipulare a fiinţei umane. Nu au trecut mulţi ani de cînd dictatura aberantă a distrus vieţi, tocmai în numele interzicerii avortului. Repet: avortul este un drept cîştigat. Un drept al omului, al femeii, de a-şi planifica propria-i viaţă aşa cum doreşte şi de a aduce pe lume, cînd crede, acea scînteie care perpetuează specia. Nu poate fi obligatorie nici una din variante. E la libera alegere a persoanei de a procrea sau nu. În aceste condiţii, impunerea unei legi de interzicere a avorturilor deschide din nou cutia constrîngerilor.

Altceva aduce ca noutate viaţa în libertate. Modernitatea a înlăturat metodele bezmetice de avort şi a răspîndit contracepţia. Mult mai igienică şi, în orice caz, mai sigură. Trebuie să ţinem cont şi de faptul că modernitatea a dat frîu liber discuţiilor despre sex. În aceste condiţii, tentaţiile sînt mari. Iar accidentele inevitabile. Trebuie, cu precădere, să se facă o intensă educaţie pentru promovarea factorilor contraceptivi, în aşa fel încît sexul să nu reprezinte o problemă în viaţa tinerelor cupluri. Este imposibil să ne întoarcem la vremurile… pudice de odinioară. Atunci cînd „curiozitatea” era înfrîntă de stricte constrîngeri sociale. Iar abstinenţa era ridicată la rang de virtute, în toată succesiunea generaţiilor. Astăzi – bine sau rău?! – abstinenţa depinde doar de voinţa personală, fără nici o legătură cu dorinţa generaţiilor premergătoare. Aşa că numai contracepţia va face ca echilibrul şi armonia să nu fie debalansate. Iar liantul nevăzut ce leagă familiile să nu se rupă. Nici leacurile băbeşti, nici legile contra firii nu rezolvă această problemă. Doar educaţia ştiinţifică şi posibilitatea deschisă de a armoniza idei vechi cu cele noi.

E drept că, la noi, s-a exagerat cu recurgerea la avort. Asta, pentru că nu există o reală comunicare între generaţii, care să ducă la o înţelegere a vremurilor pe care le trăim. Traumă este şi avortul, şi renunţarea la o Viaţă, dar şi abstinenţa, în codiţiile în care întreaga propagandă ţinteşte libera exprimare. În toate domeniile! Pe de altă parte, nu este nevoie de atîţia copii ca în trecut. Viaţa citadină contrazice nevoia a 5-10 copii. Asta nu înseamnă că populaţia scade. Din contră. Conştientizarea, în deplină libertate de acţiune, a nevoii de a perpetua viaţa, atunci cînd sînt create condiţiile pentru asta, va face ca populaţia să sporească. În condiţiile în care, desigur, ştiinţa avansează tot mai mult, şi poate să participe cu succes la creşterea speranţei de viaţă. Ca să nu mai vorbim de reducerea, pînă la dispariţie, a mortalităţii infantile.
O părere – n-am dat cu parul!