Mariana Berinde: povestea unui om și a unei galerii de artă independente

Doamna Mariana Berinde este un personaj marcant al Clujului, care, în discreție, sprijină artiștii locali și naționali de peste un deceniu, ajutându-i să-și expună creațiile în propria sa galerie personală, Galeria Mariana Berinde, situată pe strada Dorobanților. Am avut ocazia să o întâlnesc pe Mariana Berinde cu prilejul vernisajului expoziției „Umbra”, a lui Ammar Alnahhas, expoziție care încă poate fi vizitată la galeria sa. Dialogând cu Mariana Berinde, am descoperit în ea un spirit tânăr, un colecționar și apreciator al frumosului, care, cred eu, îndeplinește rolul unui înger păzitor pentru artiștii care se simt pierduți și nu știu cum să-și facă cunoscut talentul în ochii publicului larg. Am considerat că este important să aflăm mai multe despre această personalitate locală, care aduce contribuții valoroase peisajului cultural clujean.

Cine sunteți și cum v-ați defini?

Întrebarea aceasta cine sunt? e o întrebare filozofică și metafizică în același timp. Toată viața mea am trăit cu gândul de a respecta trei lucruri importante, care sunt, zic eu, fundamentale: binele, frumosul și adevărul. Țin minte că într-o discuție cu soțul meu am ajuns să vorbim despre adevăr, despre frumos și el le relativiza pe toate, în timp ce eu susțineam că sunt categorii fundamentale, care se definesc prin sine, sunt absolute. O noapte întreagă am discutat și ne-am certat, iar acum, când îmi amintesc discuția asta cu el, care a avut loc într-un moment în care eram foarte îndrăgostită, înțeleg, de ce am divorțat, până la urmă. Căci, aceste categorii sunt fundamentale si trebuie respectate. Ele sunt și premisele care mă definesc pe mine, iar eu încerc să trăiesc în limita acestor percepte morale.

În ciuda absenței unei educații formale în domeniul artelor plastice, pasiunea dumneavoastră pentru cultură nu v-a părăsit niciodată, chiar dacă ați avut un parcurs profesional în domeniul realului și al pragmaticului, ca absolventă a Politehnicii.

Am făcut Politehnica dintr-un sfat părintesc, nu ca o chemare. Însă cultura a fost un alter ego al meu, am încercat să fiu în permanență în mijlocul ei. Aveam abonament la filarmonică încă din tinerețe, îmi plăcea să citesc.

Cum arată peisajul cultural de acum în comparație cu cel de atunci?

În Cluj s-a păstrat foarte frumos și s-a și îmbunătățit. Acum, când ne aflăm într-o criză generalizată în România, cultura la Cluj este foarte bine prezentată. E o bucurie! Clujul mi se pare o bucurie existențială. Luați spre exemplu gestul pe care îl face Opera Națională Română și autoritățile clujene cu Opera Aperta. A crea în centrul Clujului istoric un astfel de spațiu în care să răsune muzica Macbeth sau Bărbierul din Sevilla, nu reprezintă o formă de a populariza cultura de tip Cântarea României de pe vremea ceaușistă, ci de a veni cu iubire în întâmpinarea concetățenilor și de a le demonstra că sunt respectați.

De ce ați deschis această galerie de artă?

Eu am fost specialistă în ceea ce se numește bilanțuri energetice în industrie, un domeniu restrâns, dar foarte important. După revoluție am considerat că vreau să fiu capitalistă și mi-am făcut o firmă de consultanță în domeniul energetic cu specialitatea bilanțuri în industrie în acest spațiu. Am susținut această activitate timp de 10 ani. Am devenit, apoi bunică și am întrerupt activitatea. După ce mi-am făcut și datoria de bunică, iar nepoții au crescut, m-am reîntors la Cluj și am organizat câteva evenimente de muzică și pictură aici, cu societatea Astra, din care făceam parte. Dar, prima expoziție de artă am organizat-o la o casă de la țară, în grădină, într-un ambient informal și m-am simțit atât de bine, încât atunci mi-a încolțit cu adevărat ideea că ar trebui să organizez astfel de evenimente în acest spațiu. Era un fel de dăruire a mea pentru un gest cultural, fără să mă gândesc că va dura 10 ani, o făceam din două în două săptămâni, dar s-a dezvoltat organic. Cam din 2012 am început să adun artiști. La început organizam vernisaje colective, apoi, am hotărât că fiecare artist trebuie să se exprime singur, așa că am făcut vernisaje personale. Condiția de colaborare cu artiștii era să rămână în galerie o lucrare, iar de 10 ani am reușit să fac o colecție de artă pe gustul meu. Nu pot să pretind bani artiștilor. Așa că am găsit această alternativă, care funcționează și în ziua de azi, iar eu am devenit, astfel, și o colecționară de artă de valoare, cu nume clujene, care vor fi cu siguranță valorizați, în viitor.

Ce artiști v-au călcat pragul?

Vera Dan, Eugenia Sofia Fălcuță, Adrian Tarța împreună cu Rodica Tarța, acest artist de origine siriană care e expus acum în galerie, Ammar Alnahhas și mulți alții.

Care e poziția artei contemporane românești în context internațional?

Piața de artă românească suferă de o lipsă de extensie în lumea internațională a artei. Din această cauză, pictori foarte buni români nu sunt cotați pe piața internațională. Eu mă gândesc de ceva timp să deschid o mică galerie de artă undeva pe Riviera Franceză sau în Costa del Sol, pentru a promova lucrările artiștilor clujeni acolo. Trebuie doar să găsesc persoana dinamică care să mă ajute în acest proiect.

*

Galeria doamnei Mariana Berinde este un adevărat sanctuar atemporal, unde te poți pierde în poveștile picturilor colecționate, iar atmosfera vintage te învăluie într-o prețioasă nostalgie. Puteți vizita galeria pe strada Dorobanților 101 și, de asemenea, puteți achiziționa tablouri din expoziția curentă.

Mara A. MUNTEAN