Marginalii la un succes. CRĂIASA ZĂPEZII

• basm teatral de Traian Savinescu după Hans Christian Andersen •

„Cînd animi cu mîini măiestre o păpuşă, se poate naşte un spectacol; cînd o animi cu inima – atunci se înfăptuieşte sigur un miracol” – iată gîndul de la care am pornit consemnarea de faţă, un gînd al regizorului Traian Savinescu, care a inspirat, la rîndul său, comentariile noastre la prima premieră teatrală clujeană a nului 2013: CRĂIASA ZĂPEZII la Teatrul de Păpuşi PUCK. De altfel, se pare că gîndul acesta, de a face spectacole cu inima, i-a şi adus satisfacţii deosebite regizorului în cauză, anul 2012 fiind marcat de participări cu spectacole la multe festivaluri în ţară (Alba Iulia, Galaţi, Cluj-Napoca, Bucureşti) şi de importante premii. Astfel, premierele realizate la Teatrul „Arlechino” din Braşov cu Frumoasa Rapunzel, respectiv la Teatrul „Regina Maria” din Oradea de Trupa „Arcadia” cu spectacolul Albă ca Zăpada au fost încununate cu: Premiu pentru pitorescul personajelor şi calitatea muzicală a spectacolului – Frumoasa Rapunzel – la Festivalul Internaţional „Bucurii pentru copii. Spectacole de colecţie” de la Bucureşti (noiembrie 2012) sau Premiu pentru expresivitatea relaţiei actor – păpuşă – obiect şi spaţiu sonor la Festivalul Internaţional al Teatrului de Animaţie PUCK, de la Cluj-Napoca (octombrie 2012), tot pentru spectacolul cu piesa Frumoasa Rapunzel.

Să mai spunem că reuşitele unor montări la Oradea sau la Braşov, de exemplu, au „plantat” la teatrele din oraşele respective ideea organizării, în viitor, a unor festivaluri de gen, ceea ce reprezintă, iarăşi, un succes al mişcării teatrului de păpuşi şi de animaţie, în general.

Şi acum, despre CRĂIASA… Nu greşeam cînd anticipam un succes al spectacolului pus în scenă la Teatrul PUCK. În ziua premierei, sute de copii s-au bucurat de spectacol, au interacţionat cu personajele, au trăit alături de ele, s-au extaziat cînd personajele au fost eliberate de vrajă, de dominaţia Demonului Oldprön, pentru a face loc soarelui, florilor, primăverii. Refacerea mozaicului, a puzzle-ului de cioburi, va rupe vraja, iar prietenii se vor regăsi într-o îmbrăţişare plină de afecţiune. Într-un triumf al celor mai curate sentimente umane şi-a făcut apariţia, într-o imagine superbă, Crăiasa Primăverii. Regizorul Traian Savinescu, care semnează şi sound&light design-ul, împreună cu artistul Epaminonda Tiotiu, autor al scenografiei extrem de sugestive, precum şi cu Gaal Csaba, video design, şi întreaga distribuţie – Ramona Atănăsoaie, Ovidiu Crişan, Frunzina Anghel, Călin Mureşan, Florina Florian, Florin Suciu, Laura Corpodean, Silviu Ruşti – construiesc, păstrînd momentele cheie ale naraţiunii, o poveste într-o desfăşurare secvenţială, aproape cinematografică. Din acest punct de vedere, construirea oglinzii, urmată de sfărîmarea ei, împrăştierea cioburilor deformante şi, în final, refacerea ei, dau coerenţă întregii desfăşurări literare şi spectaculare. Beneficiind şi de un text creat anume pentru el, povestea ne este spusă savuros şi convingător de excepţionalul actor Ovidiu Crişan – care-l întruchipează pe Renul Kariboo: „Salut, copii! Eu sînt Kariboo, renul. Nu orice ren, desigur, căci sînt un ren povestitor! Şi pentru că sînt şi fermecător, nu-i aşa, voi încăleca… pe sania mea şi am să vă spun povestea… cu crăiasa, Crăiasa Zăpezilor, zisă şi Zîna Gheţurilor!”… Simboluri, pe înţelesul copiilor , dar răspunzînd şi nivelului de receptare al adulţilor, contribuie la crearea unui spectacol vizual prin atmosfera glacială creată de transparenţa unor materiale plastice translucide, cu un decor mobil care permite schimbări rapide între scene, cu actorii-mînuitori costumaţi în alb. Mînuite atent, cu aplecare spre detaliu, păpuşile drăgălaşe sporesc frumuseţea cadrului general, umplînd scena cu dialogurile şi micile lor gaguri, la care copiii reacţionează zgomotos, semn că au recepţionat mesajul.

Numele personajelor se nasc din chiar miezul lucrurilor, prin anagramări inspirate – Edgar, Gerda, Sörma-o Morsă, Wonk-I-Maimuţa, Vidra-Rutla ş.a – faptele, situaţiile, întîmplările se înlănţuie într-un drum iniţiatic care ţine asistenţa în priză de la început pînă la sfîrşit, arsenalul butaforic, scenografia, costumele feerice ale Crăiesei, efectele vizuale (videoproiecţii cu fulgi, flăcări, macrofotografii deformate ale chipurilor unor păpuşi proiectate pe cubul de gheţă) şi eclerajul susţin, într-o admirabilă coeziune, ideea centrală a piesei, care vorbeşte cu căldură şi tandreţe despre prietenie, într-un univers dominat de ninsori, ceţuri şi fum, de strălucirea zăpezilor veşnice. Renul Kariboo, Morsa Sörma, Nanik-Iepurele, Gerda şi Edgar, Wonk-I-Maimuţa sau Crăiasa Zăpezii ni s-au părut personajele cel mai bine conturate în economia spectacolului.

„Şi cînd vrei a sădi flori, deranjezi cîrtiţele”, ne spunea, într-o zi, Traian Savinescu şi trebuie să recunoaştem cît adevăr este conţinut în aceste puţine cuvinte; amărăciune împletită cu speranţă. Dar speranţa e cea care moare ultima, nu-i aşa?

Astăzi, cînd cerul iernatic al lui Ianuaris se insinuează ca o iubire fără anotimpuri, regizorul Traian Savinescu mai adaugă o filă la bilanţul unei vieţi puse în slujba artei, împlinind (an de an) o vîrstă egală cu aceea a Teatrului PUCK – teatrul şi artistul, ce frumoasă aniversare! – nu cred că este urare mai potrivită decît aceea cuprinsă iar într-una din cugetările lui Traian Savinescu, legate de lumea fabuloasă a artei: „Sînt doar un bob de sare într-o mare de artişti, însă ce gust aparte dă vieţii sarea în bucate!”. LA MULŢI ANI!

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro