Manajeru’

Îţi scriu cu sfială subalternă, fiindcă nu-i de colea să te adresezi unui Manajer (aşa te pronunţi, cu un soi de alint semantic) şi să-l întrebi nişte chestiuni.
Numirea ta în funcţie a fost o bombă: nimeni nu se aştepta ca forma de viaţă care-ţi poartă numele să (se) ajungă în aşa hal, fiindcă până atunci nu ai făcut – profesional – chiar nimic, şi am înţeles dintr-o spovedanie a ta (ai vorbit în somn în timp ce dormeai în biserică) că e al dracului de greu să nu faci nimic, asta implicând efort, imaginaţie, fantezie, ambuscadă, pentru a crea impresia, aproape materială, că munca te istoveşte, te rupe, şi nu mai faci faţă la alte obligaţii.
Eşti un tip gingaş, vulnerabil, sentimental: de aceea, nevastă-ta îţi încurajează aventura lirică, deja clasică, pe care o ai cu o colegă, şi ea gingaşă, vulnerabilă, şi a naibii de sentimentală, ea te obligă să te comporţi gingaş şi sentimental cu vulnerabilitatea ei, fericit împlinită de vulnerabilitatea ta, şi astfel să faceţi faţă, la toate comentariile răutăcioase şi invidioase, căci ca voi, poate doar Întristan şi Isolda.
E adevărat că ai avut de-a face cu poliţia? Da? Deci se confirmă faptul că nu o dată salariaţii bibliotecii judeţene au chemat poliţia să te dea afară din incintă, după ora închiderii, fiindcă nu vroiai să pleci, aşa de mare era setea ta de instrucţie!
Unii măgari te acuză cum că lucrarea ta de licenţă e un plagiat exemplar, 99%, schimbate fiind numele autorului, titlul şi prefaţa. Oameni tâmpiţi! Înţeleg dacă era doctorat, dar aşa, pentru un fleac de licenţă universitară, să se ia de tine, de tot ceea ce nu faci cu atâta frenezie…
Oamenii şi românii e răi! Nimeni nu se aştepta să ajungi aşa de sus, nu erai în cărţi (ale altora) în nicio bibliografie administrativă, şi uite-te, priveşte-te, le-ai luat mau’: manajer deplin, pus pe fapte mari…
Îţi înţeleg răbufnirea de chiştoc de ţigară, ce se visează licurici: ai zis în gura mare, pe balcon, făcând exerciţii, că mori de gât cu ăla (ăia) care te mai murdăreşte cu bârfe şi interjecţii. Acuma, ca să înlăturăm confuzia: e vorba de gâtul tău, sau de gâţii lor, fiindcă aprecierea e alta şi strategia diferită? Eu zic să-ncerci, întâi, pentru primaşi dată, pe gâtul tău şi dacă dă rezultate, apucă-i!
Câteodată, la manifestări culturale, când eşti, te ascult cu atâta admiraţie, cum ştii tu să taci, doar dai din cap în diferite direcţii, ca zebra care-i anunţată că o să joace la Juventus, şi îmi spun că oameni ca tine sunt rari şi de aceea puţini.
Sănătate ţie şi la iubita! Să te vedem sănătoşi!
Cornel UDREA