Mai întoarcem o filă

S-a făcut mai frig printre statui…

Nu e numai început de poezie, ci şi un adevăr ce aduce cu feţele

lui Ianus. Zeul care deschide şi închide trecerile prin vămile vieţii. Porţi îi spuneau romanii şi, într-adevăr, cele două feţe ne arată că nu-i scapă nici intrările, nici ieşirile: dinspre toamna cea colorată, spre iarna cea grea şi, de aici, spre revenirea prin primăvară la vara cea ‘totcuprinzătoare. E un zeu binevoitor, cum sunt sigur că ştiţi!  Aşa că tranziţiile lui sunt întotdeauna dinspre bine înspre mai bine. Prezidează începuturile şi cântă pe aceleaşi strune cu prima lună din an: ianuarie, ianua, ianuaris… Adevărata poartă a anului.

Din această perspectivă vă invit în călătoria către intimitatea zilelor din urmă. Mai bune, ori şi mai bune. Şi chiar dacă intrările au fost mai anevoioase, ieşirile au cochetat cu triumful.  Restul le-a făcut bagheta şi cheia zeului cu două feţe.

A fost bine…

Că am existat, că, la anumite ore de seară, când totul devine mai eclatant, miezul civic a dat în clocot. Iar peste tot şi toate s-a revărsat muzica şi lumina binefăcătoare. Şi, de fiecare dată, au venit zorile. Albe, aurii – culori urcate în heraldica ce înveşmântează Roma. Statuile de care vorbeam la începutul acestor rânduri s-au încălzit şi am ars etape. Multe. Există o dialectică a refacerii. Şi a fost bine că ne-am aliniat acestui deziderat. Au căzut ziduri simbolice dintre semeni, dar şi ziduri adevărate, care ne-au apropiat de naţiunile lumii. Că mai avem de lucru… E drept. Dar:

Va fi şi mai bine…

Pentru că avem faţa întoarsă spre lumea care dă speranţe. S-avem grijă doar să nu mutilăm basmul. Lumea aceea, de inegalabilă concentrare pe care o visăm, trebuie să păstreze şi nişte drumeaguri strălucitoare şi tainice, unde să ne punem tâmpla întru

La multi ani!

RADU VIDA