Lumea – un talcioc fără sfîrşit…

Ajuns la o vîrstă nesigură şi prizonier al umorului, care e drumul cel mai scurt şi mai dur spre adevăr, pot să afirm, fără teama de a greşi, că, în acest chinuit început de secol, lumea e un nesfîrşit talcioc. Un talcioc unde se cumpără şi se vinde tot ce există sub soare şi, mai cu seamă, omul! Nu e mai puţin adevărat că toată civilizaţia lumii, progresul şi împlinirile ei, ca şi crizele şi eşecurile, au la bază trei piloni, trei izvoare, trei factori fundamentali: producţia – vînzarea – cumpărarea. În vremea… înălţătoare din urmă, mai totul se reduce la a vinde şi a cumpăra. Şi asta într-o grabă ce te cutremură. Azi, producţia contează din ce în ce mai puţin, e lăsată la voia întîmplării. Munca, în multe locuri – cunoaştem şi noi unul!! – a fost îngrădită precum chiaburii pe vremuri, abolită, redusă la tăcere. Filozofia, în ghilimele, e simplistă şi prostească: mai bine cumpărăm, decît să producem, sau mai bine vindem… Monedele de schimb ale civilizaţiei de azi sînt banul (valuta) şi interesul! Deseori interesul e mai valoros decît banul! Omenirea nu mai este preocupată decît sporadic de producţie, de creaţie şi valoare, de progres şi civilizaţie. Toţi vor să stăpînească, să conducă, să dicteze şi să vîndă!

Pînă acum se vindeau pămînt şi păduri, produsele muncii, arme, materii prime şi medicamente, ţiţei şi gaze. Încă în 1935, Geo Bogza scria: “Există o industrie grea a medicamentelor, tot atît de productivă şi condusă de oameni tot atît de inventivi ca şi cei din industria de armament. Fabricanţii de tunuri cumpără guverne, miniştri, pun la cale războaie. Fiţi siguri că fabricanţii de medicamente cumpără, la fel, guverne, miniştri şi fac averi fabuloase!” Se cumpărau şi se vindeau bunuri de consum, conştiinţe, funcţii, premii de tot felul, pînă la ilustrele Nobel, unde primează interesul; se cumpărau şi se vindeau bănci, terenuri, colonii, invenţii şi descoperiri. Cu un cuvînt, vînzarea şi cumpărarea erau în toi.

Dar omenirea a intrat într-o nouă epocă „de progres şi civilizaţie”. S-a ajuns pînă acolo încît, absolut TOTUL se vinde şi se cumpără. Se cumpără şi se vînd ţări şi popoare, folosite apoi pentru uz propriu; se cumpără şi se vînd şefi de guverne, guverne întregi, preşedinţi de stat (îi cunoaştem, nu!?), partide şi parlamente; se cumpără şi se vînd armate!, pacea şi războaiele, revoluţiile aşa-zise de eliberare, sau portocalii, se cumpără şi se vinde trecutul, prezentul şi viitorul, servicii secrete (unele se dăruiesc, pur şi simplu, cu o fericire laşă!), televiziuni şi ziare, credinţe şi creiere, religii minore sau mari, se vînd locuri de veci, căci lumea se înghesuie şi acolo. Un amic, care are un cimitir particular, a fost întrebat dacă are clienţi şi el a răspuns: “Vine lumea! Vineee…” Şi ce se mai vinde şi ce se mai cumpără? Minciuna şi manipularea: nu se mai cumpără doi-trei jucători, sportivi, ci echipe întregi, se cumpără instanţe de judecată, tribunale, preoţi, istoria se cumpără ori se falsifică pe bani sau pe interese. Se vinde şi se cumpără în acest talcioc şi sperma, şi ovulele pentru cei ce nu pot avea copii. Marfă de second hand, sperma şi ovulele, se vînd excelent; se înghesuie donatorii şi cumpărătorii! Se vînd credite şi scumpiri, academii, trădători şi traseişti…

Două lucruri nu se vînd: bolile şi moartea. Nu există, deocamdată, cumpărători. Ar fi de mirat să apară şi aceştia? Nu! Vremea nu e tîrzie în acest uriaş talcioc al tuturor ştiutelor şi neştiutelor vînzări! Unii dintre noi au ajuns pînă acolo, încît, şi cînd pleacă la furat, se roagă: “Doamne-ajută”. Nu m-aş mira ca, peste puţină vreme, să schimbăm, să reformăm! Şi rugăciunile în spiritul marii epoci pe care, s-ar zice, o trăim şi să ne rugăm cu… credinţă: “Jaful nostru cel de toate zilele (nu pîinea!), dă-ni-l nouă astăzi…”.

În ce lume minunată trăim!

Viorel CACOVEANU