Liber la ciolanele locale şi judeţene!

Ilie CĂLIAN

Începînd de astăzi, pînă în 26 aprilie, trebuie depuse candidaturile pentru alegerile locale din 5 iunie, urmînd ca acelea rămase definitive să fie anunţate pe 4 mai, pentru ca, în perioada 6 mai – 4 iunie, să se desfăşoare campania electorală. E vorba despre campania electorală “legală”, pentru că, în fapt, în unele locuri ea a început mai demult.

Surpriza acestui an o constituie faptul că pot participa, cu veselie, la alegerile locale, tot felul de partiduleţe şi alianţe. Înce-putul acestei tactici de prostire a electoratului începuse pe vremea guvernării PDL, sub conducerea măiastră a lui Traian Băsescu (preşedinte al PDL şi prim-ministru fiind, pe atunci, Emil Boc). Atunci a fost momentul în care PDL făcea tot felul de alianţe ciudate, cu felurite nu-me, în fiecare judeţ ori localitate mai mare. Acum “s-a dat liber” la orice improvizaţie care vrea să se numească partid politic. (Afirmasem mai demult că ideea fundamentală a globalizării este pulverizarea puterilor statale şi parlamentare, revenirea la un stadiu prefeudal, tocmai bun pentru marile puteri / grupări economico-financiare care “fac” globalizarea în interesul lor şi pentru care statele sînt adversari.) Sur-priza, pentru cei care nu s-au gîndit la vremea potrivită, o reprezin-tă faptul că s-au înscris 126 de partide, partiduleţe, alianţe politice şi electorale şi organizaţii în cursa pentru fotoliile de primari şi de consilieri locali şi judeţeni (care-i aleg pe preşedinţi), inclusiv felurite alianţe strict locale, de care te-apucă rîsul cînd te gîndeşti dacă au vreun oarecare rost, înafara aceluia de-a oferi cîtorva oameni şansa de a ajunge la nişte ciolane şi oscioare politico-administrative, care să le îngăduie o oarecare chiverniseală personală şi pentru rude. Şi nu sînt doar aceste organizaţii politico-civice, dar mai sînt şi can-didaţi “independenţi”. Printre aceştia, vor fi, cum aflăm de la Biserica Ortodoxă Română, şi preoţi şi diaconi care “au obţinut, în mod excepţional, aprobarea bisericească de a candida pentru a deveni membri în consiliul local sau consiliul judeţean”. Nu zic ba: în rîndul preoţilor există o mulţi-me de oameni de treabă, ba chiar şi dintre cei care au în sînge “chiverniseala”: au dovedit-o în cazul bisericilor pe care le gospodăresc, ori în cazul propriilor gospodării, aşa că ar putea avea idei bune şi în folosul comunităţii laice. Numai că două lucruri nu-mi dau linişte. Pe de o parte, asemenea specialiştilor din serviciile de informaţii sau magistraţilor, preoţii ştiu cam prea multe secrete despre anumite persoane şi există tentaţia Diavolului să le folosească, oarecum, în campania electorală – şi după aceea. Adică nu doar cînd s-ar oferi o oportunitate de chiverniseală personală, dar şi atunci cînd “structura” ierarhică de care aparţine i-ar cere-o, aşa cum se poate întîmpla şi altor profesionişti supuşi ordinelor ierarhice.

Rămîne o întrebare: marile partide se vor lăsa, oare, intimida-te de aşa-zisa concurenţă a partiduleţelor locale – sau le vor folosi? Mai mult: în ce măsură aceste partiduleţe sînt “emanaţia” sinceră – fie strict emoţională, fie logico-doctrinară – a unor persoane şi grupuri de persoane, sau ele însele au fost manipulate, prin felurite promisiuni, de către felurite partide şi “societăţi civile” cu finanţare dubioasă?! Teamă mi-e că ambele întrebări au răspuri pozitive – ceea ce va avea ca rezultat prostirea acelei părţi a electoratului – vîrstnic şi, mai ales, tînăr – care vrea mereu “oameni noi” (adică fără nicio competenţă dovedită în timp şi fără inerenta şi necesara experienţă de conducere politică şi administrativă).