Legea

Radu VIDA

În editorialele noastre, am vorbit, nu o dată, despre Lege. Despre respectarea ei, mai exact. Îndrăznim să spunem că, de-a lungul vremii, popoarele care au înţeles că numai ordonarea strictă a vieţii sociale, politice şi economice duce la progres, au obţinut şi cele mai mari succese în marea bătălie pentru întîietatea dintre naţiuni.

Haosul omoară!
Nu e o descoperire nouă. Ci, mai degrabă, recunoaşterea faptului că ordinea impusă de Lege a adus beneficii, pe cînd eludarea ei n-a produs decît necazuri. Pe diferite termene.
Unul din paradoxurile lumii moderne este dată de sănătatea generală a semenilor. Nu e chiar axiomă, dar, cu cît medicina se dezvoltă mai rapid şi cu cît creşte numărul de medici şi asistente, bolile se înmulţesc sau, mai precis, se înregistrează tot mai mulţi bolnavi la uşile cabinetelor de specialitate. Nu-mi cereţi o explicaţie ştiinţifică. N-o am! Şi chiar dacă aş specula pe subiect, se cheamă că tot un profan într-ale ştiinţei medicale v-ar împuia capul cu tot felul de prostii. Un lucru este cert şi trebuie să fim de acord că prevenţia este mai bună decît orice tratament mai lung sau mai scurt.

Şi ce facem noi pentru prevenţie?
Nimic. Ba, dacă aş aduna cifrele statistice – realizate de specialişti în sondaje de opinii profesioniste – aş spune că sîntem la „0”. Pentru că cele cîteva controale anuale aleatorii şi cei cîţiva dintre muritorii care fac cîte ceva pentru menţinerea, pe termen lung, a sănătăţii lor şi a celor apropiaţi, sînt realmente nesemnificative, în comparaţie cu populaţia aceste ţări.

Există o atît de mare rezistenţă faţă de Lege şi aplicare ei, încît ar trebui să trăim cu spaima că, nu peste multă vreme, toată lumea va trece printr-un pat de spital, toată lumea va fi afectată de o epidemie, sau toată lumea va suferi de pe urma disfuncţiilor create de inexistenţa unei reale prevenţii la bolile care – vrînd, nevrînd – ne dau tîrcoale.

Acu’, iar bat clopotele pentru cei care se înscriu în sistemul de învăţămînt. Şi Legea prevede ca micuţii să fie vaccinaţi. Nu contează dacă cu 8 sau cu 80 de seruri tămăduitoare pentru întreaga existenţă a fiinţei. Contează că, de cînd ne-au lovit bolile (altădată eradicate), lumea s-a trezit. Lumea? Nicidecum. Ci o anumită parte a ei, partea mai instruită, care a înţeles că nu mai trăim în peşteri. Sau lîngă mormane de gunoi. Acolo, imunitatea se naşte firesc, organismul se adaptează, cum ar veni, şi-şi… fabrică acei anticorpi care-i asigură supravieţuirea. Dar – şi acest lucru este foarte important – nu se îmbolnăvesc neapărat cei care stau lîngă focare clare de microorganisme dăunătoare. Ei sînt doar purtătorii unor boli, care se transmit, firesc, în tumultul vieţii în comun. Un boschetar pare sănătos, la prima vedere, dar îşi lasă purulenţele agonisite, pe bara de care ne ţinem în troleibuz, pe cana de cafea dintr-o cofetărie sau pe scaunul din cinematograf şi aerul respirabil din parc.

Au început deja cîrcotelile împotriva Legii obligativităţii vaccinărilor… obligatorii. Prin cele străinătăţi, această obligativitate se traduce prin supunere şi disciplină totală. Şi, desigur, se lasă cu amenzi dintre cele mai usturătoare pentru cei care nu se aliniază la Lege. Controalele medicale generale la 1 an şi cele stomatologice la 6 luni au intrat în practica curentă şi gratuită a semenilor din Vest. La noi, se caută tot felul de şmecherii pentru a eluda prevederile legii interzicerii fumatului, iar „vedete” gen Monica Tatoiu, formatori de opinie, din păcate, spun cum mîndrie: „n-am văzut în viaţa mea un prezervativ!”.

Cum vrem, în aceste condiţii, să fim longevivi, virili, sănătoşi şi frumoşi şi urmaşi zdraveni – nu ştiu, zău!