Legea se face cu pieptul păros şi paloşul gros

Pot număra pe degetele de la o mână editorialele în care ziarul nostru, fie că s-a numit „Adevărul de Cluj”, fie „Făclia”, a abordat o temă sportivă, deşi circulă vorba că toată lumea se pricepe la sport şi politică. Eu nu fac parte din categoria aprobatorilor. La politică mă pricep atât cât se pricepe Marius Avram la arbitraj şi cei care au văzut meciul CFR Cluj – Viitorul Constanţa pot confirma că n-am treabă cu politica. Aşa că mai bine rămân la sport, la care mă pricep ca tot omul.
Ceea ce s-a întâmplat la jumătatea primei reprize a meciului amintit, contând pentru etapa a 2-a din Liga 1, disputat sâmbătă, pe stadionul „Dr. Constantin Rădulescu”, ne-a determinat să încălcăm tradiţia ziarului şi să facem abstracţie de ceea ce caracterizează sportul în general, în speţă fair-play-ul, şi să nu stăm ca la teatru, ci să luăm atitudine, ca să nu zică lumea urbei, slobodă la gură, că ne-am pierdut-o şi pe asta. Unii, din categoria împăciuitorilor, mi-au spus că n-are rost să declanşăm furtună într-un pahar cu apă şi nici să răscolim rahatul, din două motive. Primul fiindcă miroase pestilenţial, iar al doilea pentru că feroviarii oricum s-au impus, iar faza incriminată, petrecută în minutul 24, se poate şterge cu radiera, pe principiul fă-te că n-ai văzut nimic şi cască ochii în altă parte.
Dar pe noi ne arde dosu’ şi nu putem sta pe el fără să nu facem chiar nimic, ca nişte spectatori pasivi şi constipaţi, care aşteaptă, icnind şi cu feţele contorsionate, o cutie de laxative ca să-şi elibereze gândurile arestate-n rect. Mi-am luat inima-n dinţi, mi-am tăiat unghiile şi am încins tastatura laptop-ului ca să-l fac pe Marius Avram praf, arbitrul fără sânge în instalaţie, „epilat” la mansardă, care s-a cufurit pe el atunci când tizul Marius Constantin, fundaşul Viitorului, i-a arătat pieptul păros şi paloşul gros! Concret, Avram a anulat un gol al CFR-ului, invocând un henţ la Urko Vera, pe care fluieraşul cu înălţime de hobbit şi gesturi de manechin nu l-a văzut nici la…reluare! Degeaba s-a consultat cu unul din tuşieri, că acesta comunica cu ET, extraterestrul transpus pe marele ecran de Steven Spielberg. Şi atunci Marius Avram, hipnotizat, a apelat la varianta „sună un prieten” şi pe fir au intrat, ca nişte supozitoare, în calitate de martori mincinoşi, Marius Constantin şi Ţâru, care s-au jurat că l-au văzut pe Urko Vera atentând cu mâna la obiectul muncii. Şi englezii au făcut la fel la mondialul mexican din 1986, la golul lui Maradona, dar arbitrul a rămas ferm pe poziţie şi a validat golul, iar Argentina s-a calificat mai departe la acel turneu final. Avram s-a lăsat impresionat până la lacrimi de „prestaţia” teatrală a cuplului Constantin – Ţâru, care s-au jurat pe propriii copii! Nici măcar nu ştim dacă i-o fi având. Poate s-au jurat pe copiii lui Marius Avram. Iar răspunsul centralului, confirmat de mulţi jucători aflaţi în preajma acestuia, a fost apoteotic: „Bine, vă cred, dar dacă nu e aşa, o aveţi groasă la meciul viitor”. Să înţeleg c-o aveau subţire şi flască acum, iar data viitoare să facă bine s-o ridice şi s-o îngroaşe că altfel e vai şi amar de capul lor şi al copiilor copiilor lor.
Păi daţi-mi voie să nu mă îndoiesc că unul ca Marius Constantin şi-ar vinde toată familia, cu mama-soacră în frunte, la păcănele. Ce credibilitate poate avea Marius Constantin şi ce arbitru normal la cap poate lua o decizie bazându-se pe ce spun jucătorii echipei adverse? Este încă un motiv pentru introducerea probei video, experimentată cu succes în acest an la Campionatul Mondial al Cluburilor şi la Campionatul Mondial de tineret. În aceeaşi măsură, „prostia” lui Marius Avram este imaginea fidelă, neblurată şi nedistorsionată a arbitrajului românesc, aflat în cădere liberă de mai mulţi ani. În această categorie nu intră şi arbitrele, doamne şi domnişoare atât la propiu, cât şi la figurat. Am început să mă îndoiesc de calitatea oamenilor angajaţi la UEFA şi însărcinaţi cu delegarea arbitrilor la meciurile oficiale din cupele europene. Nu pot să nu mă mir şi să nu mă întreb în acelaşi timp pe ce criterii sunt desemnaţi arbitri români la partidele din Liga Campionilor şi Europa League, fie ele din tururile preliminare? Glumind puţin, bănui că există patru variante: a – pile; b – cunoştinţe; c – relaţii; d – variantele a, b şi c la un loc. Vă invit să identificaţi varianta corectă şi să o trimiteţi pe adresa redacţiei, strada „Speranţei”, la parter. Ca indiciu, Marius Avram va arbitra, joi, seară, meciul dintre AIK Stockholm şi Sporting Braga, din Europa League.
Ştiam că arbitrajul românesc se pregăteşte la fără frecvenţă, că este păstorit în doru lelii de nişte amatori cu veleităţi de specialişti şi că arbitrii români sunt formaţi ca să existe, adică să umple un gol. Ştiu că a greşi este omenesc şi ţine de natura umană, dar arbitrii români de fotbal au făcut din greşeală o constantă a activităţii lor.
Cristian FOCŞANU