Lecturi | „Aparatul de fotografiat vise”: un roman despre meta-„fizica” dragostei

Prof. Teodora Jurma a publicat, până astăzi, patru volume de poezii: Secunde cu ochi de bufniţă (2004), Clopotul din statui (2006), Viaţa albastră a dunelor (2010), Fiul de la malul nopţii (2012), o carte de schițe, fabule și povestiri pentru copii, Fabrica de poveşti (2016); și, în sfârșit, un roman de dragoste, proaspăt intrat în librării, Aparatul de fotografiat vise, cu o prefață, un Cuvânt înainte  de prof. Ioan Emilian Raza și o prezentare, pe coperta IV, a poetului și publicistului Ștefan Melancu (Ed. Ecou Transilvan, 2022).

Doamna Teodora Jurma s-a format în cenaclul literar-artistic „C. Brâncuși”, tentată să se aprofundeze întru „chemarea” sculptorului, pentru matematici, geometrie, numărul de aur. Fiind specializată în fizică, venind, așadar, dinspre științele exacte, i-am putut analiza originalitatea, în recenziile din „Făclia” și „Orașul”; simbolurile, motivele, metaforele – frapante, urmărind „tainele” și „stranietatea” spiritului, despre care Aristotel afirma, în Poetica sa, că nu pot fi analizate, cântărite, explicate, și pe care le-a ordonat după disciplina Fizicii; și au fost redenumite și redefinite, în Renaștere – Metafizica!…

Talentul, cu totul de excepție, de poet și prozator al autoarei a irumpt în acest impetuos, amplu roman, prin intermediul non-convenționalului, al jurnalului personajului feminin Rea, care, analizându-și iubirea, în creșterea ei ardentă, față de studentul Raul, eliberează subiectivitățile, părțile ascunse ale erosului – într-un crescendo al trăirilor intense.

Aparatul de fotografiat vise nu este, astfel, uscăcios, rigid, ci posedă misterul și umiditatea vieții, având echilibrul pe care-l înalță o dimensiune profundă, poetică: de iubire, politică (despre viitorul generațiilor postmoderne); și, nu în ultimul rând, ceea ce găsim, tot mai rar astăzi – în dimensiunea religioasă.

„– Când un bărbat privește o femeie, ce taină își aruncă, unul altuia? Ce îi unește? Ce îi apropie? … Se posedă unul pe altul, visează? Se stăpânesc?… Iubirea este ca o maladie!… Când o vei primi, să fii pregătit de suferință! Nimic nu ne aparține!…” Fragmente esențiale din Rilke, Nichita, propria ei poezie, colorează „stările existențiale”, căutând „albastrul” parfumului de liliac, ori geniul vibrațiilor libelulei, fluturelui.

Intensitățile dragostei sunt „de arc electric”… Impulsurile interioare fierbinți, pot fi ele filmate? Culoarea unui manuscris colbuit, din trecut? Rochițele de dantelă, impregnate cu iasomie?… Aparatul, minune tehnică, surprinzând stări de vis, poate el să „fotografieze” diferența dintre fericirea (trecătoare) și bucuria eternă: dragostea față de Dumnezeu?

„Putem întoarce ceasornicul iubirii? Putem cântări clipa cea repede?” Trebuie remarcată originalitatea limbajului, către civilizația de azi, a audiovizualului? Indubitabil!

Aparatul de fotografiat vise poate fi lecturat ca un roman studențesc, postmodern. Teodora Jurma narează, uneori eseizează, poetizează bucuria, privirea (imaginea), „respirarea” și „stranietățile” spiritului. Sunt trăiri abstracte, ireale, sinestezice, sub lentile, lupe ș.a. „Bucuria nu poate să ți se fure! E partea care nu ți se poate lua!…” E o sugestie, aici, de mare finețe, din parabola Mariilor lui Isus. Una frământă coca, pregătește pâine. Cealaltă Marie privește, parcă într-o „lene” melancolică! Să pregătească și sora mea făina! Să fie și ea, lângă mine!

Isus îi răspunde, postsocratic și meta-fizic:

„– Are și Maria (privind-o, contemplativ) partea ei, care i se va da! Nu i se va lua!”

Teodora Jurma este o autoare complexă, interferând viziunea științelor realiste cu cea religioasă. Înaintașul ei glorios (este) o romancieră-femeie: Mary Shelley. Audiind niște conferințe, la Lago di Garda-Como, ale medicului John Polidori, în 1818, despre curentul electric, din om și animal, a avut revelația romanului științific Frankenstein. Astfel, a devenit, și în acest caz, fizica – Metafizică. Iar azi, o civilizație a tehnicilor magicelor aparate, de filmat și fotografiat vise!…

Constantin ZĂRNESCU