Lauda de sine…

Warning: Undefined array key "file" in /home/faclia/public_html/wp-includes/media.php on line 1788

Radu VIDA

Preluăm o aserţiune în viaţa politică a Blondei de la Pleşcoi: cică, se pune masa! După alegerile prezidenţiale, partidele se (re)poziţionează. Şi luptă, neicusorule…

Unii se străduie să rămînă la putere. E, pînă la urmă, voinţa electoratului, care încă (era să spun de la paş’ opt…), deci, încă de la alcătuirea USL a cerut o altfel de guvernare. În parte, s-a reuşit. Doar că Marinarul de la Cotroceni a navigat (ca de obicei) împotriva valului. Iar şmecheria a reuşit. Aşa cum a reuşit să pună frînă în construirea autostrăzilor (o necesitate pentru România, fie şi pentru a alinia infrastructura rutieră la cerinţele partenerilor UE), aşa a reuşit să înfrîngă şi voinţa populară de a se face pace în politichia internă. Nimeni din echipa fostului preşedinte n-a mîrîit, aşa că liberalii au luat-o pe calea lor (populară!), iar PSD n-a reuşit decît pe sfert să refacă pornirile distructive ale preşedinţiei. Contre puneau (din interiorul PNL) foştii adepţi portocalii ai ex-premierului Boc, iar din exterior lupta a fost dusă de PMP şi televiziunile acoperite şi aferente. Elena Udrea a şi plusat, susţinînd că PNL a fost frînă în calea fericirii noastre. Ea ar fi făcut, dacă…

Dacă şi cu poate – ştiţi dumneavoastră – au plecat să-noate. Dacă nu era, poate se îneca. Iar Udrea nu avea cum să nu se scufunde în mîlul alegerilor, mai cu seamă că Marinelul i-a prevestit vremuri bune. Cică, a venit momentul ca România să aibă un preşedinte-femeie! Şi, după datină, ce spunea Băsescu, era exact pe dos…

Singurul adevăr cu care trebuie să fim de acord e că PNL şi, mîna lor stîngă, PDL sînt tot un drac. Faptul că Iohannis a ieşit preşedinte nu înseamnă că liberalii n-au fost primii care s-au opus votului prin corespondenţă, că ei au băgat mîna în traista austerităţii pedeliste, că ei au votat să ne meargă nouă rău şi lor bine. Şi încă amiroase a trădare.

Dar…
Realmente se pune masa. Şi tot cei mai „foşti” vor să stea în capul ei. Al mesei, desigur. Predoiu-desemnat, premier s-a visat, aşa că trage din toate poziţiile. Deşi nici măcar cel care i-a ascultat jurămîntul de ministru al bîlbelor juridice (Băse) nu crede în el. Nicolăescu se vede din nou ministru. După ce n-a făcut nimic, acum ar veni la gata, cum se spune. Sistemul cardurilor se porneşte în februarie a.c., spitalele au fost (re)deschise, personalul sanitar completat, găsindu-se fonduri pentru a putea spera că sîntem pe drumul cel bun. Iohannis are de respectat nişte promisiuni. Nu în faţa electoratului neapărat, ci a celor care l-au susţinut. Cu cei de afară e mai uşor, dar haita (PNL+PDL) aşteaptă ciolanul. Preşedintele a chemat partidele pentru a dezbate (vorba vine) mărirea alocaţiilor pentru armată. Nimeni nu va avea nimic împotrivă. Atîta doar că subiectul va provoca negocieri. Sîntem de acord, dacă… Arbitrul nu va putea fluiera nici un of side, pentru că toată lumea e pregătită să dea. Şi să primească. Eludînd şmecheriile din capul fostului preşedinte, care, sînt sigur, a abandonat bretonul blond din PMP pentru a pune de noi şi noi intrigi în PNL şi PDL, se conturează un nou început, cu praful şi acarienii vechi de cînd lumea. În traducere: partidele se vor (z)bate pentru o poziţie cît mai favorabilă în balanţa Cotrocenilor, iar poporul nu va primi nici măcar pîine şi circ. Spun asta pentru că, de cînd lumea, şi luptele de gladiatori, şi mîncare pe gratis au costat pe cineva. Numai că, de data aceasta, partidele trebuie să plătească datoriile din campanie. Întrebare retorică: de unde credeţi că vor tăia hălcile pentru aşa ceva? De la noi sau de la ei?