Lauda de sine…

Radu VIDA

Ştiţi bancul acela în care se cere lui Bulă să povestească despre
isprăvile lui Mihai Viteazul. Cum era nepregătit, începe să spună că Mihai Viteazu a fost un mare domnitor, dar Ştefan cel Mare… Şi dăi, şi tămâiază o personalitate şi faptele lui despre care ştia câte ceva.

Există însă şi reversul medaliei, în care un personaj face ce face, şi după ce nu mai poate, pentru că nu ştie şi nici nu are pârghiile necesare, se laudă ce ar face el dacă…

Mi-e şi milă că fostul preşedinte al României a ajuns în această situaţie.

10 ani!

Un deceniu în care a… jucat şi în apărare, şi în atac, a dat şi cu pumnul sub centură, a şi mângâiat pe creştet; a făcut şi a desfăcut atât în politica internă, cât şi în cea externă. Ca omul: şi bine şi rău! Sigur, la o adică, faptele se pot judeca, fiecare în parte, în cunoştinţă de cauză şi cu conexiunile care trebuiesc făcute pentru acţiunile sau inacţiunile unui şef de stat. Iar analiza pe… text poate fi onestă, adevărată sau, dimpotrivă, mincinoasă, pătrunsă de ură viscerală şi părtinitoare.

Nu înţeleg însă de ce nu i se dă voie omului să aibă păreri. Ca oricare dintre noi şi cetăţeanul Băsescu Traian poate să-şi exprime o opinie, un crez, o doleanţă. Spun asta pentru că ideile nu mai sunt demult cenzurate. Şi fiecare dintre noi poate, în spaţiul public, zic, să se manifeste. Vinovaţi nu sunt, în acest caz, cei care… emană idei, ci cei care le preiau şi dau posibilitatea unor personaje, să-şi expună punctele de vedere. Sînt chiar rugaţi „o mână de oameni” să acopere nevoile de spaţiul de emisie sau tipografice ale unor televiziuni, radiouri sau ziare.

Sigur: sunt de acord că un personaj ca Băsescu ar trebui să fie mai atent la ceea ce vorbeşte. Chiar şi… civil, el n-ar trebui să vorbească „fără el”. Dar nici nu-l poţi ţine… nevorbit, doar aşa, că nu-ţi place de chelia lui! (Ca să nu mai spun că mulţi dintre confraţi nu i-au agreat nici şuviţa. Istorică, de-acu).

Ei, bine, cu ce a… păcătuit omul?

De servici la o emisiune de televiziune s-a lăudat că, dacă ar fi ministrul transporturilor, ar face şi autostrada Braşov-Oradea şi Piteşti-Sibiu. Nu vreau să recurg la formule matematice complicate, nici măcar la noţiuni de ari’metică elementară. Dar cred că, dacă ar fi vrut, în cei zece ani de domnie şi-ar fi putut sufleca mânecile şi, singur, ar fi turnat, în timpul liber, cît nu asculta glasul suav al cucuvelei de la Cotroceni,  ar fi turnat, spun, doar câte un metru de asfalt şi tot ar fi terminat lucrările. Poate dacă l-ar fi ajutat şi alţi ciraci  într-ale Puterii, astăzi n-ar mai bate pe la uşile DNA pentru veşnică mântuire.

Evident că nici basmul cu Banca Europeană de Investiţii nu-i decît laudă de sine. Şi nu-i chiar aşa de simplu să-i umbli prin teşchereaua bancherului. Regulă de la care nici Băsescu nu poate face excepţie. Doar dacă BEI… ca un marinar şi vorbeşti ca un politician. Trebuie să ai tupeul Căşumneanului şi drumuri tot n-o să ai, pentru că nu aşa se fac marile investiţii. Cu bani – vorba aia – oricine poate face minuni mai mari decât Taj-Mahal, Transsiberianul sau Canalul Panama. E drept că banii se pot şi împrumuta, dar, aud, trebuie daţi înapoi! Cu dobândă adevărată.

Aşa că lăsaţi omul să vorbească! E ca apa sfinţită: nici nu strică, nici nu ajută. În cel mai rău/bun caz, mai scapă cîte un adevăr la care n-avem acces, pentru că, vedeţi dumneavoastră, toţi stâlpii puterii sunt învăluiţi în mister. Şi noi, oamenii de rând, nu au prea des acces la asemenea mistere.

Cît despre lauda de sine…