Lansare eveniment de carte: ”România după Marele Război. Provocări politico-diplomatice 1919-1920”

Personalități de renume ale vieții academice, scriitori, jurnaliști, editori de carte, studenți, seniori ai cetății pasionați de istorie au luat parte, joi, 3 iunie, la lansarea volumului ”România după Marele Război. Provocări politico-diplomatice 1919-1920”, un eveniment organizat de cotidianul ”Făclia”, la sediul său de pe strada Clinicilor. Volumul prezintă, în cele 193 de pagini, articole publicate în ziarul clujean pe parcursul anului 2019-2020, cu informații istorice de primă referință, sub semnătura prestigioșilor academicieni profesori universitari Ioan Aurel Pop și Ioan Bolovan, profesorilor universitari Alexandru Ghișa, Dumitru Preda și Marcela Sălăgean, istoricilor Marius Mureșan, Gelu Teampău, Cecilia Cârja, Ioana-Mihaela Bonda, Gheorghe Cazacu, Marina Trufan, Mihai Alexandrescu, Ovidiu-Emil Iudean, Eliza Deac, Septimiu Moga, Claudia Septimia Sabău, și Florin Nicolae Ardelean.

 Redăm, în cele ce urmează, fragmente din suita discursurilor rostite de amfitrioni și de personalitățile invitate la eveniment.

Redactorul-șef al Cotidianului ”Făclia”, Cosmin Puriș: ”Lansăm, azi, la sediul ziarului nostru, volumul ”România după Marele Război. Provocări politico-diplomatice 1919-1920”, apărut la Editura Mega, ca rod al colaborării dintre cotidianul ”Făclia” și Direcția de Patrimoniu Cultural Universitar a Universității ”Babeș-Bolyai”. Volumul materializează derularea în excelente condiții a unui proiect început în anul 2018, în contextul aniversării Centenarului Marii Uniri înfăptuite de români, prin ei înșiși, în 1918. Cotidianul nostru și-a propus o difuzare extinsă a tuturor temelor care au definit actul crucial împlinit în urmă cu un secol, prin jertfa zecilor de mii de eroi căzuți pe front pentru reîntregirea țării. Am încheiat un parteneriat cu istorici cercetători de la UBB pentru a prezenta, pe parcursul anului, teme referitoare la toate momentele de zbucium din 1918, culminând cu desfășurarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918, convocate pentru votarea Rezoluției care pecetluia Unirea Transilvaniei cu Regatul Român. Proiectul nostru a continuat în 2019, cu tema dedicată fondării Universității ”Daciei Superioare” la Cluj, prilej pentru a evidenția contribuțiile unor ilustre personalități în afirmarea învățământului românesc. Cea de-a treia etapă a proiectului a vizat Conferința de Pace de la Paris, desfășurată la sfârșitul Primului Război Mondial și semnarea Tratatelor de pace (1919-1920) care au reconfigurat harta Europei. Cotidianul ”Făclia” a publicat studii și articole semnate de istorici clujeni de renume, reunite acum în volumul pe care tocmai îl lansăm. Apariția volumului a fost coordonată de prof. univ. Dr. Marcela Sălăgean de la UBB și de cercetător științific dr. Cecilia Cârja din aceeași instituție de învățământ superior clujean. Ne propunem să traducem volumul în limba engleză, iar din toamna acestui an să intre în fondurile bibliotecilor și institutelor culturale din țară și de peste hotare. Salut prezența la acest eveniment a excelenției sale prof. univ. Dr. Dumitru Preda, director științic al Fundației Europene „Nicolae Titulescu”, a excelenței sale prof. univ. Dr. Alexandru Ghișa, a prof. univ. Dr. Ioan Bolovan, directorul Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române, a prof. univ. Dr. Marcela Sălăgean de la UBB și a cercetător științific Dr. Cecilia Cârja de la UBB.

Prof. univ. Dr. Marcela Sălăgean, Universitatea ”Babeș-Bolyai”: ”Vă mulțumim pentru organizarea acestui eveniment important. Sfârșitul Primului Război Mondial și Conferința de Pace de la Paris au schimbat soarta lumii. S-au schimbat mentalități, programe și sisteme politice, s-a schimbat modul de gândire. S-au schimbat relațiile internaționale. Dar în special s-a schimbat harta Europei, situație care a generat dezbateri extraordinare. Victoria Antantei nu a însemnat numai victoria unor state în război, Victoria Antantei a însemnat victoria principiilor democratice, valabile până astăzi. În ceea ce privește România, încheierea Tratatelor de pace a confirmat noile frontiere ale Statului Român, prin Unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Regatul Român. Țara a început un proces de modernizare, de integrare a celor trei provincii în structurile legislative și administrative ale Statului Român. A fost vorba de un mare proiect național, la care elitele politică și intelectuală ale țării au fost la unison (…). Pentru studierea celor petrecute atunci, specialiștii au aprofundat sursele de documentare, au căutat în arhive, în presa vremii, în corespondență. În ultimii ani au apărut studii, volume de sinteză, s-au organizat conferințe la nivel național și internațional, expoziții, au fost realizate fotodocumentare, toate cu scopul de a se readuce în atenția tuturor evenimentele trecute. Și la noi în țară au apărut lucrări superbe. După 100 de ani, întrebările au rămas, oarecum, aceleași. Cum de a izbucnit acest război? De ce a durat atâția ani? De ce a antrenat atâtea state? De ce au fost atâtea distrugeri ale obiectivelor civile? De ce au fost atât de mulți morți și răniți printre civili? Sunt întrebări care încă își mai așteaptă răspunsul.

Volumul ”România după Marele Război. Provocări politico-diplomatice 1919-1920” este destinat marelui public. Nu am dorit să fie inclus doar în patrimoniul bibliotecilor universitare sau în cabinetele de lucru ale cadrelor didactice, cercetătorilor, doctoranzilor și masteranzilor. Subiectele sunt foarte diverse, cuprind o perioadă compactă de timp, pornind de la Conferința de Pace în general și Tratatul de la Trianon în special, materiale care abordează probleme economice, articole dedicate unor personalități ale vremii sau mărturii ale unor participanți la evenimentele de atunci, relațiile României cu alte țări, și le menționez pe cele cu Japonia, în acea perioadă. Fiecare autor și-a asumat corectitudinea informațiilor. Mulțumesc autorilor acestui volum și îi felicit. Ați fost extraordinari!. Structura volumului a fost elaborată la începutul anului 2020. Materialele au fost destinate publicării în cotidianul ”Făclia”. A fost o punctualitate excepțională. Este o carte apărută în cele mai bune condiții grafice. Și mulțumesc redacției ”Făclia” pentru că de ani și ani își îndreaptă atenția spre istorie și publică materiale cu acest profil”.

Cercetător științific dr. Cecilia Cârja, Universitatea ”Babeș-Bolyai”: ”Eu vă voi vorbi despre proiectul care s-a derulat pe parcursul a trei ani. Inițial preconizasem o colaborare de un an între ”Făclia” și UBB. Nu am plecat de la ideea de a publica vreun volum. Dar am publicat trei! Ideea proiectului a luat naștere în 2017, în contextul pregătirii evenimentelor care aveau să marcheze Centenarul Marii Uniri de la 1918, la UBB. În noiembrie 2017, împreună cu doamna conf. univ. Dr. Ana Sima, director al Direcției de Patrimoniu Cultural Universitar, și cu redactorul șef al ziarului ”Făclia”, Cosmin Puriș, am pus bazele acestui proiect. Eu am fost desemnată să îl coordonez din partea Direcției menționate anterior. Am avut noroc de colegi extraordinari în colectiv. Și un alt mare noroc: au fost alături de noi, de la bun început, academicienii prof. univ. Dr. Ioan Aurel Pop și Ioan Bolovan. În fapt, domnul academician Pop a deschis acest proiect, la 1 Decembrie 2017, cu un articol-preambul. Colectivul de istorici ai Direcției a redactat, pe tot parcursul anului 2018, câte două articole, în fiecare lună. Totul a fost extrem de bine organizat, dintru început. Am reușit să finalizăm cu succes primul an de colaborare. Pentru a facilita accesul la aceste articole care popularizau cercetări din domeniul istoriei, am considerat că e oportun să fie toate adunate într-un volum. Așa a apărut primul volum, ”Făclia Unirii Celei Mari. Gânduri la Centenar”, apărut la Editura ”Școala Ardeleană” și lansat în decembrie 2019. Ecoul proiectului fiind extrem de favorabil, am decis să continuăm, dar împreună cu prof. univ. Dr Marcela Sălăgean. Dânsa a venit cu un mare grup de tineri cercetători, formați ca specialiști în domeniu. S-au alăturat ulterior excelențele lor profesorii universitari Dumitru Preda și Alexandru Ghișa”.

Prof. univ. Dr. Dumitru Preda, director științic al Fundației Europene „Nicolae Titulescu”: Mulțumesc pentru ocazia de a fi alături de colegii mei din Cluj-Napoca, de ardelenii mei. O bună parte din scrierile mele sunt consacrate istorie acestor locuri (…). Momentul România după Marele Război nu poate fi scos nicăieri și niciunde din manuale, din viața cotidiană. Primul Război Mondial a lăsat urme adânci. Peste un miliona de fii ai pământului românesc, din țara mică, din țara care urma să fie Mare, românii de peste Ocean sau din Europa Occidentală, cu toții și-au îngemânat eforturile, eforturi care azi trebuie readuse în memoria generațiilor actuale, pentru că o bună educație formează caractere. Confruntarea dintre viață și moarte, dintre aspirații și deznădejdi e teribilă. Trebuie să avem mereu în suflet icoana țării căreia îi aparținem. Suntem aici un neam vechi de mii de ani. Istoria este aducătoare de memorie.”

Prof. univ. Dr. Alexandru Ghișa: ”Sunt absolvent de Cluj și profesorii mei m-au învățat că 100 de ani în istorie e o perioadă foarte scurtă. (…). După Primul Război Mondial mutațiile au fost teribile pentru întreaga Europă, dar mutații nu au fost doar atunci. Secolul XX, pe care l-am depășit, a fost marcat de foarte multe evenimente de răscruce. Cartea de față explică multe dintre ele. E meritoriu că volumul a adunat la un loc trei generații de istorici, iar cea tânără vine cu alte idei, cu alte precizări pe care noi, cei din generația mea, le-am neglijat oarecum. Evenimentele sunt reflectate cu mai multă acuitate, în noua apariție editorială, lansată azi. Apreciez că se spune că Primul Război Mondial nu s-a încheiat în 1918. La Compiègne și la Duffy s-au încheiat niște armistiții. Or armistițiu înseamnă o încetare a focului. Iar armistițiile s-a prelungit din 30 în 30 de zile. Așadar, în toamna lui 1918 și Franța și Germania se pregăteau pentru confruntările militare din primăvara anului 1919. Da, s-a făcut apel să se negocieze pacea. Dacă veți citi cartea, unul dintre cercetători vă spune că la Paris nu s-a negociat pacea. S-a negociat cum să negociem pacea. A fost o pace între învinși și învingători. Și invoc, în acest context, Pacea Westfalică din 1648 din Războiul de 30 de ani dintre catolici și protestanți. Pacea s-a negociat cu patru ani mai devreme, în Westfalia, pentru că acolo era o proporție egală între catoloci și protestanți. Acolo s-a născut primul principiu european al toleranței religioase. A fost nevoie de un Război de 30 de ani pentru ca în lumea europeană – nu din altă parte! – două confesiuni religioase să se tolereze reciproc. Numai că și în Westfalia, și la Congresul de la Viena de după războaiele napoleoniene, și în Războiul Crimeii, negocierile au fost împreună: învinși și învingători. În schimb la Paris – și subliniez acest lucru – învinșii nu au participat la negocieri. Li s-au pus tratatele pe masă, deși Germania discutase cu Satele Unite negocierea, numai că între timp Wilson (n.r.: Woodrow Wilson, președintele Statelor Unite ale Americii) s-a îmbolnăvit de gripă spaniolă – era pandemie -, a zăcut la pat câteva zile iar Clemenceau (n.r.: premierul francez Georges Clemenceau) care voia neapărat să încheie pacea cu Germania a acționat rapid și s-a consfințit Pacea de la Versailles, în condițiile propuse de Franța. Dintre Franța și Germania nu știu care era mai vinovată de război. După 1871, Franța voia să-și recupereze Alsacia și Lorena. Participarea României la Primul Război Mondial nu a fost deloc ușoară. În anii 1919-1920 România a dus o bătălie teribilă cu proprii aliați pentru a fi acceptată la masa negocierilor. În fapt, românii au participat din anul 1914 la Prima Conflagrație Mondială, și nu din 1916. Subliniez, pentru cei tineri, că primul oraș bombardat în Primul Război Mondial a fost Orșova. În partea sârbă era divizia formată din români din Timoc, iar pe malul stâng al Dunării era Divizia a 8-a, formată din români din Țara Hațegului. Românii erau buni de carne de tun, și de-o parte și de alta. La Conferința Păcii, la finele celor patru ani de război, România a trebuit să ducă o bătălie teribilă cu proprii aliați pentru a se accepta Unirea celor trei provincii, Basarabia, Bucovina și Transilvania, cu Regatul Român. Sistemul de Tratate de la Versailles nu a făcut altceva decât să legalizeze o situație existentă de facto: Unirea celor trei provincii cu România. Și o face nu numai Tratatul de la Trianon, dar și cel de la Saint-Germain, cu Austria (n.r.: prin care  Austria recunoaște dezmembrarea imperiului său). Și Tratatul de la Versailles are prevederi referitoare la România. Toate aceste tratate trebuie să fie privite în ansamblul lor și trebuie să fie cunoscute de toți românii. Generația tânără trebuie să cunoască ce s-a întâmplat atunci. Ungurii comemorează Tratatul de la Trianon, noi românii îl aniversăm. Toate aceste chestiuni se petrec în jurul nostru și în timpul nostru. Momentul martie 1990 de la Târgu Mureș a fost organizat de la Budapesta: am scăpat ca prin urechile acului atunci, era vizată Kosovizarea Transilvaniei. Pentru Budapesta, cea mai mare nerealizare din anii 1989-1990 nu a privit Ungaria, ci România: nu a reușit să schimbe statutul Transilvaniei. La Târgu-Mureș a fost o regie perfectă, numai că românii nu au răspuns, nu s-a realizat conflictul interetnic scontat. Ungaria introdusese Transilvania în ecuația Kosovo Nagorno- Karabah. În 1990 se voia cu orice preț un conflict interetnic româno-ungar. Volumul ”România după Marele Război. Provocări politico-diplomatice 1919-1920” trebuie să fie în biblioteca fiecăruia dintre noi, mutațiile geo-politice trebuie să fie cunoscute de fiecare român, e nevoie de o informare permanentă, tocmai pentru a putea să evităm capcane de genul celei puse la cale în martie 1990”.

Prof. univ. Dr. Ioan Bolovan, directorul Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române:”Nu voi vorbi encomiastiv (n.r.:laudativ) despre aceste trei proiecte derulate de UBB și ziarul ”Făclia”, deși ar fi meritat. Voi pune întrebări, fără a încerca să dau și răspunsuri. S-a spus că România Mare a durat 22 de ani. România Mijlocie durează de 102 ani. (…). UBB a publicat un tratat monumental în 8 volume, ”Construind Unirea cea Mare” (…), dar trebuie să avem și alte arme eficace de front contemporan. Acest gen de cărți sunt armele noastre. Lumea din jurul nostru se reorganizează, relațiile internaționale sunt foarte fluide, alianțele, la rândul  lor, sunt foarte fluide, iar marile puteri sunt utilitariste și pragmatice. Ce ni s-a întâmplat rău nu o dată de-a lungul istoriei, ni se poate întâmpla și mâine. A fost o încercare la Valea Uzului (Harghita) de re-suscitare a momentului martie 1990 de la Târgu-Mureș, din fericire uneltirea s-a rupt, dar nu vă închipuiți că mâine sau poimâine nu vor fi altele, identice, care urmăresc destabilizarea României și ruperea Transilvaniei din Statul Român. Și de aceea am și pus întrebarea cât va mai rezista România Mijlocie? Dacă nu oferim acest gen de arme de front contemporane pentru cei mulți, dacă românii nu ajung să își cunoască bine istoria, cum se vor mobiliza atunci când va suna goarna? Avem o Lege din 2020 referitoare la celebrarea zilei de 4 iunie, Ziua Tratatului de la Trianon. Mă întreb câte primării din județ vor organiza mâine ceremonii omagiale? Societatea civilă este departe, azi, de profilul societății civile transilvane din anul 1918 ori din perioada interbelică. Meritoriu, cotidianul ”Făclia” oferă românilor cuvinte de învățătură, de știință prin suita de articole publicate în paginile sale și reunite în volumul lansat azi. Societatea civilă trebuie să facă pentru țara asta ceea ce Statul Român nu vrea să facă, precum se întâmplă tot mai vizibil în ultima vreme. Și ofer teme pentru alte posibile volume: Centenarul celei mai radicale Reforme Agrare din Sud-Estul Europei: Reforma Agrară din România anulului 1921. Haideți să facem un volum cu moșia românilor din 1921. La anul viitor vom avea Centenarul Încoronării de la Alba-Iulia a Regilor Ferdinand și Maria ca suverani ai României Unite. Haideți să facem un volum cu Centenarul Încoronării. Vine apoi Centenarul Primei Constituții democratice a țării, din 1923, cea mai democratică lege fundamentală din Europa. Haideți să îi dedicăm un volum!”

***

Prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop, prestigios avocat din Târgu-Mureș, membru al Curţii Internaţionale de Arbitraj Comercial, a semnalat de zeci de ori  pericolului de a pierde, integral Transilvania, după retrocedările masive și ilegale de imobile operate în ultimii ani. În acest moment, spune universitarul român, ”30% din pământurile Transilvaniei aparțin cetățenilor din Ungaria, iar în pădurile din zonă au fost puse bariere care interzic accesul. Reputaul profesor cere ”stoparea jafului din Transilvania, care, în acest ritm de pierdere a terenurilor și pădurilor, nu va mai fi pământ românesc”. El acuză abuzul fără precedent în materia retrocedărilor, cu restituiri duble făcute cetățenilor maghiari. ”România a plătit imense despăgubiri pentru expropierile terenurilor latifundiarilor optanți. Ungaria trebuia să plătească 87 milioane de dolari despăgubiri de război Statului Român, însă Statul Român a renunțat la acești bani. Satul Român a făcut plăți concrete, prin bănci, către optanții unguri, respectiv echivalentul a 4,48 tone de aur. După 1990, urmașii optanților au venit să revendice pământurile răscumpărate în aur de Statul Român”, afirmă, perfect documentat, profesorul Ioan Sabău Pop.

Totodată universitarul român a precizat, în nenumărarte rânduri, că în Tratatul de la Trianon se prevedea foarte clar că Ungaria trebuie să predea României toate arhivele istorice și de proprietate, obligație pe care nu a îndeplinit-o nici în zilele noastre.

„Catastrofa retrocedărilor ilegale către maghiari se petrece de ani de zile sub privirile nepăsătoare ale autorităților române, în ciuda tuturor strigătelor disperate ale societății civile. După părerea mea, este o tendință dirijată ca românii să fie scoși din toate centrele mari ale Transilvaniei. Dacă s-ar întâmpla doar în Târgu Mureș, aș zice că e un accident. Dar se întâmplă în toate orașele Ardealului, se întâmplă la Cluj, unde 160 de imobile din centrul orașului au fost retrocedate maghiarilor, în Oradea, Arad, Timișoara, Sibiu. Sunt restituiri către foștii grofi maghiari sau către instituții, în majoritatea lor ilegale sau abuzive”, spune profesorul universitar Ioan Sabău Pop.

***

Recent, preotul vicar administrativ Iustin Tira al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, declara pentru cotidianul ”Făclia”: ”În noiembrie 1940, erau transcrise din limba română în limba maghiară toate cărțile funciare. Toată operația din 1940 a fost făcută de Statul Ungar în două luni. Statul Român nu a tradus în 77 de ani, din 1944 până azi, cât a tradus Statul Maghiar în doar două luni. Și subliniez că în 1990 erau transcrise doar parțial cărțile funciare din maghiară în română. Azi, cele mai multe sunt transcrise de persoane a interesate. Actele Procesului optanților de la Paris nu au fost aduse din Franța în România nici până azi. Ce ar mai fi de spus despre situația că oficiali din Guvernul României au semnat, la sfatul unor personaje ultra-interesate, și fără să consulte organismele de drept ale țării, că renunță la patrimoniul Fundației Gojdu. E trist că noi, cetățenii români ai țării, ajungem în fața unei astfel de ofensive la care subscriu decidenți abuzivi”.

Carmen Fărcașiu