Lansare de carte la Cercul Militar Dej

Vineri, 25 ianuarie, la Cercul Militar din Dej a avut loc lansarea monografiei „Satul Bohotin şi oamenii săi”, semnat de Gheorghe Lucian D’Aquila, membru al Ligii Scriitorilor din România – Filiala Cluj, al Uniunii Epigramiştilor din România şi membru activ al Cenaclului literar „Radu Săplăcan”, patronat de ASTRA Dej.

Evenimentul, organizat de Despărţămîntul Dej al ASTRA şi moderat de preşedintele acestuia, ec. Radu Gavrilă, s-a bucurat de prezenţa unui public numeros, din care nu au lipsit prietenii şi, desigur, colegii de cenaclu.

Despre volumul recent apărut la Editura „Singur” din Tîrgovişte şi despre autorul acestuia au vorbit Elena Ciura, Viorel Maftei, Ioan Dordoi şi Mihaela Dimitriu, dar şi alţi cîţiva dintre cei aflaţi în sală. Nu în ultimul rînd, fiind vorba şi de o aniversare – Lucian D’Aquila s-a născut în 25 ianuarie 1942 la Bucureşti – urările de bine şi de viaţă lungă au completat seria frumoaselor cuvinte adresate scriitorului.

Autor a nu mai puţin de zece volume – romane, poezii şi proză scurtă –,  Gheorghe Lucian D’Aquila aduce prin noua sa carte un omagiu satului în care a copilărit, „sat al veşniciei” şi al amintirilor despre locuri şi oameni care merită a fi salvate de uitare.

Aşezat într-un areal cuprins între văile Bohotinului şi Coziei, satul Bohotin a fost locuit începînd încă din paleolitic şi pînă în prezent, în extremitatea estică a vetrei satului existînd o aşezare neolitică (cu regim de rezervaţie arheologică), iar în marginea de vest a satului, în punctul “ Grădina lui Beşteleagă”, a fost descoperită, în anul 1983, o aşezare “La Tène”. În timpul domniei lui Alexandru cel Bun a fost construită mănăstirea Bohotin, în prezent dispărută, actuala vatră a satului fiind întemeiată, probabil, prin dăruirea moşiei mănăstireşti boierului Buhuşi (1750-1780) de către domnitorul din acea vreme. Denumirea aşezării vine de la numele mănăstirii şi al localităţii medievale Gura Bohotin, aflată în apropierea vărsării în Prut a rîului Jijia, astăzi dispărută.

Pentru majoritatea dintre noi, însă, numele acestui sat din judeţul Iaşi este cunoscut datorită celebrului vin care îi poartă numele: „Busuioaca de Bohotin”. Obţinut dintr-un un soi de viţă de vie românesc cu struguri violet-roşcate, originar din Bohotin, vinul are o culoare rosé diferită de orice alt tip de vin şi este unul dintre cele mai iubite vinuri din România, datorită aromei sale impresionante şi a faptului că se vinifică dulce.

Dar, dincolo de această recunoaştere „vinicolă”, în paginile dedicate de Lucian D’Aquila, Bohotinului şi oamenilor săi, se dezvăluie farmecul unui loc accesibil doar celui care petrece aici un timp mai îndelungat. Un loc unde te poţi detaşa de cele mărunte şi poţi observa nestingherit mersul lumii, cîntărindu-l cu propriile tale măsuri.
M. Vaida