La-ntins mâna

Mai de fiecare dată, alocările de resurse financiare de la bugetul central pentru unităţile administrativ teritoriale constituie subiect de intense dispute politice. Retorica e aceeaşi: de ce lor aşa de mult şi nouă doar atât?!; noi am fost furaţi, iar ei au fost favorizaţi. Noi contribuim cu atâta la buget şi am primit doar atâta. Ultima dispută de acest gen a apărut în contextul alocărilor făcute săptămâna trecută pentru proiectele locale de către Ministerul Dezvoltării. “Guvernul discriminează regiunile dezvoltate ale României şi le premiază pe cele mai puţin productive’’ spunea un liberal din vestul României, iar un coleg de al său partid vorbea despre ‘’sabotarea’’ judeţului său şi despre necesitatea ‘’alocării de fonduri pe măsura contribuţiei pe care fiecare judeţ o are la bugetul de stat!’’. Cu alte cuvine, cine are mult, să primească şi mai mult, iar judeţele care o duc prost din punct de vedere economic să rămână în continuare în mocirlă. O abordare, spun eu, deloc corectă, pentru că nu poţi compara administarea resurselor bugetare ale unei ţări cu resursele unui fond privat de pensii. Adică, să dai bani mulţi celor care au contribuit substanţial.
Cu siguranţă, cu o astfel de abordare nu se va putea niciodată asigura o dezvoltare coerentă şi uniformă a întregului cuprins al României. Dimpotrivă, se vor adânci disparităţile dintre regiuni şi se va ajunge la depopularea zonelor sărace. Căci, fără minime elemente de infrastructură, nu cred că cineva se aventurează să-şi trăiască viaţa în vreun colţ al acestei ţări, nici măcar iubitorii de ‘’low impact’’. Asta, ca să nu mai vorbim de potenţiali investitori, care vor ocoli din start astfel de zone lipsite de apă curentă, canalizare, drumuri cât de cât practicabile, servicii medicale etc.
Nu spun că judeţele care se bucură de un oarecare potenţial economic nu trebuie să beneficieze deloc de resurse financiare de la bugetul de stat. Indiscutabil, e firesc ca o parte din banii care merg la bugetul central să se întoarcă în aceste zone. Dar nicidecum pe principiul contributivităţii, mai ales că aceste unităţi administrative pot atrage, mult mai uşor, alte resurse financiare, cum ar fi, bunăoară, fondurile europene.
Apropo de acest subiect, nu i-am văzut pe contestatarii alocării resurselor bugetare să fie fost atât de vocali, atunci când s-au lansat programele cu finanţare europeană. Dimpotrivă, vedem amatorism şi indiferenţă, proiecte blocate şi ameninţări cu infrigement, ceea ce face ca ţara noastră să fie printre ultimele din UE la absorbţia de fonduri europene. Aşa că mă întreb de ce banii europeni nu sunt buni pentru unii dintre actorii administraţiei locale, şi se preferă banii de la bugetul de stat?!
Cosmin PURIŞ