La Muzeul de Artă Cluj – expoziţie aniversară TEODOR BOTIŞ – 75

   Cu o frecvenţă demnă de admirat, maestrul Teodor Botiş îşi încununează diverse momente aniversare cu ample expoziţii personale, găzduite de prestigioase instituţii muzeale sau galerii de artă. Procedeul are tradiţie, intrînd în obişnuinţa artiştilor reprezentativi ai României moderne şi contemporane, convinşi de rostul major al unor asemenea evenimente. Etalarea în consacrate spaţii publice a zestrei spirituale desăvîrşite între două praguri ale vîrstei este un bun prilej pentru fiecare artist de a-şi situa condiţia într-o firească ordine evolutivă. La fel de importantă devine şi voinţa de a veni în întîmpinarea unui public receptiv, care pe diverse trepte ale travaliului creativ şi-a manifestat constant reacţia admirativă.

Neîndoielnic, Teodor Botiş se află într-o adînc motivată condiţie privilegiată, pentru că la acest emoţionant moment aniversar respiră în vecinătatea unei opere prodigioase, solid integrate în aria patrimoniului artistic naţional şi nu numai. E consecinţa unei pilduitoare atitudini în durată de a valorifica disponibilităţile unei generoase vocaţii prin exerciţiu pasionat şi laborios, prin asimilări şi decantări treptate, care i-au limpezit opţiunile stilistice şi i-au facilitat adaptarea la exigenţele estetice ale vremii. Cum bine se ştie, după terminarea studiilor universitare (în 1962) va fi cooptat ca dascăl în învăţămîntul superior de specialitate, motiv în plus de a-şi orîndui timpul şi efortul pe două fundamentale direcţii: una de clarificare a soluţiilor formale celor mai optime care să-i individualizeze creaţia, cealaltă vizînd postura de eficient modelator a viitoare destine artistice. Această dualitate a comportamentului s-a repercutat pozitiv, rodnic, în sfera propriei personalităţi, promotoare de modernitate prin filtre de raţiune şi simţire autohtonă. Era calea urmată de o întreagă generaţie de plasticieni referenţiali la nivel naţional care – profitînd şi de atitudinea de relaxare ideologică a regimului totalitar pe parcursul deceniului 1964-1974 – au promovat o artă cu efect sintetizator, condensînd spaţiul şi motivele în semne purtătoare de sugestive rezonanţe ideatice şi afective. Au intuit şi au amplificat efectul benefic al viziunii memorabilului Ion Ţuculescu (stins din viaţă în 1962), care – decantînd aspecte culese din mitologia şi rusticul tradiţional – a convertit în imagini revelatoare poetica existenţială a unui neam iubitor de esenţe, armonie şi lumină purificatoare.

Încă din anii 60, pictura maestrului Teodor Botiş se fixează pe coordonatele unei certe continuităţi spirituale, făcînd din culoare vector principal de iradiere a dense, distincte, conotaţii, în pulsativă relaţie cu natura şi viaţa. Reducţia spaţialităţii şi proiectarea în prim plan a motivelor nu va determina o abstracţie de ordin pur speculativ, pictorul fiind permanent preocupat să imprime suprafeţelor picturale o tainică vibraţie. Se manifestă aici reflexul unui colorist virtuoz, operînd cu o paletă largă în intensităţi de acord, dar şi cu fine nuanţări pentru ca ansamblul compoziţional – întotdeauna savant structurat – să devină expresia unor fascinante sonorităţi care îmbină duhuri ancestrale, tipice civilizaţiei autohtone, cu orchestraţiile misterului cosmic. Distanţîndu-se de anecdotica realului a obţinut în genere o anume atemporalitate a evocărilor, propulsîndu-ne în sfera reconstituirilor de atmosferă şi climat care aparţin de sărbătorescul firii şi al credinţei în adevărurile revelate. Adesea suprafaţa imaginii se animă cu suple caligrafieri de forme, sugerînd structuri de relief în fremătătoare succesiuni ritmice, inspirat procedeu plastic de configurare a spaţiului mioritic. Extrem de frecvente devin apoi simbolicele etalări transfiguratoare de obiecte de uz casnic sau ritual, de ambianţe şi acoduri recuperate din diafana respiraţie a fondului eclezial sau rusticului multisecular, aşternute în mostre iconografice de o infinită splendoare şi frumuseţe. Întrezărim aici o memorabilă incorporare în substanţa unei spiritualităţi dăinuitoare, cu evidente valenţe de universalitate.

Proaspăt, vital şi fertil, maestrul Teodor Botiş se află într-un impresionant elan creativ, semn că anii care vin vor consemna alte minunate izbînzi pe calea transpunerii în bucurii tonifiante a fulguraţiilor unui cromatism articulat cu rafinată sensibilitate şi vădită măiestrie, cu originală şi viguroasă forţă expresivă.

***

La această aniversare, din partea Guvernului României şi a Instituţiei Prefectului judeţului Cluj, artistului Teodor Botiş i-a fost acordată diploma „ONOARE PENTRU CLUJ – 2013 în semn de apreciere şi recunoaştere a meritelor deosebite în promovarea artei şi culturii spaţiului transilvan, pe plan naţional şi internaţional. Cu dumneavoastră, Clujul este mai bogat. Cluj-Napoca, septembrie 2013, Prefect Prof. dr.ing. Gheorghe Ioan Vuşcan”.

Negoiţă LĂPTOIU