La Luna : Sate curate, culturi erbicidate şi investiţii… neterminate

Pe bună dreptate locuitorii segmentului sud-estic al judeţului nostru spun că Luna este cea mai frumoasă comună de pe Arieş, în mijlocul primăverii, că satele componente – Gligoreşti, Luncani şi Luna – îşi organizează în fiecare an propria competiţie a bunilor gospodari, iar cîştigători sînt cei 5000 de locuitori din mărginimea Flotilei militare, integrată cu sarcini defensive în structurile euro-atlantice. Se spune că ,,Arieşul este şi un rîu legendar prin neliniştea apelor sale, care duce la vale, odată cu mînia şi lacrimile moţilor, pulbere de aur risipită pe plajele din avalul său, pe pămînturile cultivate, dar şi în zona adăpătorilor pentru ciurde şi a locurilor de scaldă”. Se pare că aceste adevăruri zămislesc de prin 1270, de cînd Luna apare ca entitate structurată în acest spaţiu transilvan destul de încercat de istorie, datorită şi potenţialelor sale bogăţii naturale, destul de ciugulite de imperiile vrăjmaşilor neamului…

Binefacerile rîului face ca Lunca Arieşului să fie cea mai fertilă din Cîmpia Transilvană, iar comuna să pară,,ca o cetate de basm, aşezată într-o uriaşă grădină, mustind de verdeaţă şi flori multicolore”.

În acest perimetru, aproape fascinant, am dialogat în pragul sărbătorilor cu primarul comunei, ing. Laurenţiu Tör, cel care a bătătorit drumurile celor 5326 ha în cei aproape 30 de ani dedicaţi agronomiei competiţionale.

Am aflat de la mai marele comunei, care încă nu are un an vechime în al său mandat, că Luna este una din unităţile administrativ-teritoriale cu pretenţii şi un confort substanţial creat prin hărnicia locuitorilor săi, care îşi asumă, fără mari condiţionări, disciplina europeană. Acest stil de viaţă, responsabil, a generat gospodării puternice, cu o arhitectură armonioasă.

Bunul gust domină în cele trei dimensiuni componente ale comunei, prezentă fiind doar competiţia frumosului cotidian moştenit de cîteva generaţii, şi parcă mereu înnobilat.

Vedeţi, ne spune primarul, dacă nu aş avea o agendă plină, aş parcurge pe jos arterele comunei pentru a admira de aproape exemplara curăţenie de primăvară, care s-a terminat cu două săptămîni înaintea sărbătorilor pascale, lunenii noştri confirmînd şi în acest an că aprilie este luna curăţeniei, în care a înflorit liliacul, zambilele, lalelele şi narcisele, iar bujorii stau să-şi reverse roşul, parcă furat din curcubeul anotimpului de fiecare gospodar.

-În rostuirea aceasta plină de pitoresc, în vigoarea aşezării, nu se găseşte şi efectul, sau mai bine să-i spunem metaforic, reverberaţia economică a  “Industriei Sîrmei” din Cîmpia Turzii, domnule primar?

-Răspunsul nu poate fi decît afirmativ. Ce păcat că au… îngheţat cuptoarele acestei unităţi emblematice, ce a adus prosperitate zonei. Ca inginer agronom, îmi aduc aminte cîte mii de laminorişti erau după-masă agricultori, iar acum sînt şomeri…

-Apropo de agricultură, dispuneţi de aproape 3.300 ha terenuri arabile. Mai produc ele 4-5 mii de kg la hectar, după retrocedarea terenurilor proprietarilor de drept, ori sînt înţelenite?

-Nu, aici s-a înţelenit ideea că terenurile muncite trebuie să producă, şi chiar produc. Vin din acest sector economic important al comunei, în care acum predomină agricultura, comerţul şi  serviciile. La Luna a dispărut CAP-ul, dar terenurile se lucrează în sistem asociativ, fapt ce asigură rezultatele scontate, deoarece se însămînţează, se întreţin şi se recoltează culturile pe sole mari, mecanizat, cu producţii rentabile. Societăţile agricole şi asociaţiile familiale au în cultură 600 ha grîu, 200 ha orz, 200 ha rapiţă, 200 ha sfeclă de zahăr, 300 ha floarea soarelui, 600 ha porumb, cîteva zeci de hectare de cartofi şi alte suprafeţe sînt pregătite pentru a se  planta cu legume.

Cu modestia agricultorului vă spun că am încheiat însămînţările la porumb în şapte zile,iar culturile de păioase au fost deja erbicidate. Verdele şi negrul sînt culorile terenurilor fertile din comună. Cît priveşte producţia, ea trece, în ani buni, de cifrele amintite.

-Sînteţi comuna în care Arieşul şi drumul european E-60 îşi iau rămas bun de la clujeni, dorindu-le drum plăcut în Mureş, însă aveţi şi o investiţie cu bani europeni al cărei termen de finalizare a fost prelungit de două ori. Din 2009 a început finanţarea proiectului cîştigat pe Măsura 322 şi niciunul din obiective nu-i terminat. Cum explicaţi această tărăgănare, care deja atrage penalităţi din bugetul comunei?

-Investiţia este extrem de necesară satului Luncani, valoarea ei se ridică la 2,4 milioane de euro şi a fost cîştigată, în instanţă, de SC Napoca SA. Însă s-a lucrat simultan la alte obiective asumate de constructor, lăsînd impresia că nu-i interesează programul de la Luncani, încît volumul lucrărilor efectuate nu depăşeşte procentual cifra de 70 la sută. Doar Căminul cultural şi grădiniţa sînt terminate, însă nu sînt racordate la reţeaua de apă şi canalizare. Staţiile de epurare şi de potabilizare a apei nu au fost aduse pentru montare, iar asfaltarea străzilor se menţine sub cota cifrei de 80 la sută, cum nici rigolele nu au fost în totalitate refăcute, conform proiectului. Păguboasă afacerea cu Napoca SA, toţi beneficiarii au cerut rezilierea contractului, însă nu am dorit să mutăm şantierul în sălile tribunalelor, rămînînd soluţia concentrării de forţe pentru a se respecta al treilea termen de dare în folosinţă, adică 15 septembrie 2013, cu un an mai tîrziu de cît termenul asumat.

Dumitru VATAU