La aniversară: Galele MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ – 144

   Ediţie aniversară, cea din martie 2013, a Galelor MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ, la 26 martie a.c. împlinindu-se 16 ani de la debutul manifestării, în Sala Tonitza a Muzeului de Artă Cluj-Napoca. Momentul sărbătoresc a fost salutat de amfitrionul Galelor, Prof.dr. Nicolae HÂNCU, şi de dl Călin STEGEREAN, directorul instituţiei gazdă, acesta din urmă solicitînd sprijinul tuturor celor influenţi şi care au o legătură emoţională cu acest muzeu, de a întreprinde cele necesare pentru ca activitatea Muzeului de Artă să continue în spaţiul Palatului Banffy (v. comunicatul de presă al Muzeului, publicat în FĂCLIA de Cluj din 14 martie a.c.). Despre splendoarea lucrurilor care s-au întîmplat aici, în toţi aceşti 16 ani, în primul rînd datorită Profesorului Hâncu, dar şi multor altora care s-au aflat la microfon sau în alte ipostaze, precum Prof. dr. Nicolae Miu, care a înnobilat reuniunile cu spiritul său de natură renascentistă, a vorbit, în introducerea conferinţei sale, şi Prof.dr. Negoiţă Lăptoiu.

ARTA CLUJEANĂ ÎN CONŞTIINŢA VREMII, temă de largă cuprindere, s-a regăsit în conferinţa Prof. dr. Negoiţă LĂPTOIU, din a cărui analiză detaliată am reţinut, între altele, faptul că „evocarea a fost stimulată de candidatura Clujului la condiţia de Capitală Culturală Europeană în 2021. S-a dorit astfel o actualizare a cîtorva evenimente şi valori artistice afirmate în faza orientării lor pe un făgaş modern, proces favorizat de măsurile declanşate de Curtea de la Viena, care la final de veac XVIII au fixat educaţia printre obiectivele principale ale legislaţiei, respectîndu-se recomandările consilierului Kaunitz date împăratului Iosif al II-lea: <de a forma sufletul înainte de a-l folosi, a da moravuri cetăţeanului înainte de a-i cere serviciile, a-l lumina asupra îndatoririlor sale înainte de a-i cere îndeplinirea lor>. Drept urmare, în temeiul <Regulamentului şcolar pentru Transilvania – Norma Regia> emis în 1781 au fost concepute şcoli speciale de desen, afiliate consacratelor gimnazii şi colegii. De un asemenea statut a beneficiat şi Clujul, alături de Sibiu şi Timişoara. Un factor important care a stimulat puternic dezvoltarea edilitară şi culturală a Clujului în zorii epocii moderne a fost fixarea aici, în 1790, a capitalei guberniului transilvan, cu sediul în fastuosul palat Banffy, astăzi sediul Muzeului de Artă. La 1800 erau la Cluj peste 100 de familii nobiliare, cu mulţi industriaşi, comercianţi şi negustori, aflaţi în faza incipientă a închegării de afaceri prospere, cu numeroşi funcţionari, cu intelectuali cultivaţi, instruiţi la Roma şi în alte medii academice central-europene, implicaţi în mediul şcolar şi clerical, alcătuind pe ansamblu o numeroasă clientelă interesată de artă. Pentru a ornamenta adecvat reşedinţele, aceştia au făcut apel la artişti ce gravitau prin importante centre culturale, cu lucrări la comandă şi statut sezonier. A pictat la Cluj şi vienezul Georg Weikert, care-l va portretiza şi pe guvernatorul Transilvaniei, György Banffy; se va statornici pe timp mai îndelungat consacratul pictor sibian Anton Bergman, italianul Giacomo Guentiluoma care va executa şi lucrări pentru Biserica evanghelică. În patrimoniul Muzeului de Artă Cluj se află peste 800 de lucrări de pictură reprezentînd personaje ale vremii, executate de artişti încă neidentificaţi, cele mai reprezentative piese fiind expuse în permanenta Galeriei Naţionale sub genericul <Cetăţeni ai Clujului>”. În cadrul conferinţei au fost reproduse multe din aceste mărturii de picturalitate evoluată, asociind spiritul somptuos al barocului cu severităţile disciplinei neoclasice sau academice. A mai fost reprodus şi peisajul cu centrul Clujului la început de veac XIX, operă a lui Josef Hofreit, extrem de sugestiv pentru atmosfera animată a burgului transilvan. În cabinetele de stampe de la Biblioteca Centrală Universitară, de la Biblioteca Academiei Române, Filiala Cluj, şi la Muzeul de Artă se păstrează zeci de mărturii, consemnate în tuş, litografie, gravură, acuarelă, demne de a fi integrate într-un elocvent album cuprinzînd aspecte urbanistice, fine reprezentări portretistice, scene de gen, peisaje, cetăţi, de evidentă calitate artistică, multe străbătute de un vibrant fior romantic. Au fost evocate figurile artiştilor Carol Popp de Szathmari, Simo Ferenc, cehul Venceslav Melka. Ca ultimă şi sugestivă operă de anvergură europeană, evocată în cuprinsul conferinţei, a fost statuia regelui Matei Corvin, dezvelită în piaţa centrală a Clujului în 1902, lucrare concepută şi realizată de reputatul sculptor de origine cehă Jan Fadrus, adept al unei viziuni ce promova cu vivacitate afirmarea impresiei de măreţie monumentală.

Vorbind despre PROVOCAREA NUTRIŢIEI, Prof. dr. Nicolae HÂNCU a ţinut să sublinieze, în principal, că: nutriţia provoacă pentru că a mînca este o mare plăcere şi pentru că orice plăcere provoacă. Ne provoacă alimentele, produsele alimentare procesate şi mîncarea pregătită acasă sau în restaurant. Provocarea nutriţiei se manifestă la orice vîrstă, în orice circumstanţă, dacă ne este foame sau nu. În faţa ei, omul poate răspunde zicînd „rezist la orice, exceptînd tentaţiile (Oscar Wilde)”, ceea ce înseamnă capitulare, sau adoptînd un comportament echilibrat, adică o ALIMENTAŢIE SĂNĂTOASĂ. Alimentaţia Sănătoasă oferă o bună calitate a vieţii pe termen lung. Ea trebuie învăţată sistematic de către toţi, motiv pentru care alfabetizarea nutriţională populaţională devine un imperativ al naţiei şi al timpurilor noastre. În acest sens am publicat „Abecedarul de Nutriţie” (autori: N. Hâncu, Cristina Niţă, Anca Elena Crăciun). Aici se găseşte îndemnul la o alimentaţie variată şi cumpătată, conform principiului nostru: nutriţie raţională şi nu radicală, recunoscînd că plăcerea de a mînca trebuie savurată, dar nu transformată în hedonism. Dacă nu vrem să coabităm cu Alimentaţia Sănătoasă, efectele vor fi scurtarea speranţei de viaţă, boli şi neputinţă.

Deci, răspunsul nostru la provocarea nutriţiei este înţelepciunea nutriţională – a mai spus profesorul clujean.

INTERPREŢI CELEBRI ÎN OPERE VERDIENE. Omagiul la Bicentenarul Verdi a fost continuat strălucit de Prof. dr. Nicolae MIU şi cu ocazia celei de a 144-a Gale, imaginile proiectate pe ecran şi sonorităţile datorate cîtorva voci de geniu ale secolelor XX şi XXI conturînd, chiar dacă parţial, această aventură fascinantă pe care o propune creaţia verdiană. De la înregistrarea din Traviata cu legendara Ana Rozsa Vasiliu (1930) – cea care a triumfat timp de cinci ani la Scala şi a revenit în Clujul în care debutase în rolul Siebel din Faust de Gounod – audiţia a continuat cu duetul din actul I al Traviatei, cu Beverly Sills şi Nicolai Gedda; apoi cu Angela Gheorghiu, tot în Traviata („E strano! E strano”…); cu Maria Callas în I vespri siciliani şi duetul Callas – di Stefano din Rigoletto; aria Ducelui din ultimul act al operei Rigoletto, „La donna e mobile”, cu Nicolai Gedda, despre care Pavarotti spunea că nimeni nu a interpretat această arie ca Gedda; memorabil, apoi, Franco Corelli în Trubadurul (aria „Di quella pira”); Luciano Pavarotti cu o arie din Luisa Miller, apoi duetul din Don Carlo cu Placido Domingo şi Sherrill Milnes, pentru a încheia cu marele bariton Tito Gobbi în Falstaff. Graţie Prof. Miu, timp de mai bine de o oră, sălile Muzeului de Artă s-au umplut de muzică şi voci din Fonoteca de Aur a Umanităţii!

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro

Foto: Ioan Mircea Corpodean