Klaus și mă(Ciuca) flască

Guvernul nu s-a vaccinat, n-are certificat verde, deci nu trece, adâncind și mai mult criza în politică, de care România, prinsă ca într-o menghină între impotența politicienilor și valul 4 al pandemiei de coronavirus, nu avea nevoie. În loc de o strategie concretă, coerentă și decizii ferme, pentru a combate tripla criză, din politică și sănătate, la care se adaugă și cea a gazului, avem o stare de fapt deloc roză, ci din contră, urât mirositoare.

Marea hoinăreală prin politica românească îmi aduce aminte de Louis de Funes și Bourvil. Ca atare, te pufnește râsul și plânsul în același timp. Comedie și înmormântare fără prapori și priveghi, cu „mortul”, în acest caz Guvernul, prohodit direct la groapă, închis în copârșău cu șapte lacăte ruginite, iar cheiele toate aruncate în interior. Slujba ca pentru sinucigaș, adică redusă, fără cuvânt de învățătură. La final, nu se bea și nu se mânâncă, toată lumea merge fain-frumos acasă. Premierul de ieri desemnat și poate mâine resemnat, militarul Nicolae Ionel Ciucă, se străduie sau se chinuie să obțină o majoritate. Ce mai tura-vura, băiatul e în situația constipatului pus să aleagă între laxative și o clismă.

La finalul acestei săptămâni, premierul pentru care a girat Klaus Iohannis ar trebui să finalizeze negocierile pentru formarea unui nou guvern și să depună la Parlament lista miniștrilor și programul de guvernare. Ce să vezi? Pe scena plină de cocote a politicii nu e ca în unitate, unde ordinul se execută cu plăcere. Ciucă face apel la patriotism, că doar la ce altceva să facă apel un militar de carieră, respectiv la rațiune. Problema e că pe ăștia care au driblat armata îi doare-n cot de patriotism și sunt destui prin politică. Nu-i deranjează deloc să-i dea craci lui Ciucă, dacă fermoarul s-a rupt și poarta e goală.

Premierul desemnat a trimis marți o scrisoare liderilor partidelor parlamentare în care le propune un „armistițiu politic” pentru următoarele luni. Ciucă speră să găsească astfel susținere parlamentară la USR și PSD pentru învestirea unui guvern minoritar PNL-UDMR. Premierul desemnat recunoaște în document că se află într-un „blocaj sever”. Partea nasoală e că nici PSD și nici PNL nu-l vor pe Ciucă premier. În cazul liberalilor e limpede de unde această reticență față de actualul premier. Galben-albaștrii l-au împins cât au putut de tare pe Cîțu la șefia partidului și au sperat să rămână și premier, or numirea lui Ciucă le-a provocat o indigestie de toată frumusețea. Guvernul nu se formează, întrucât cineva e neastâmpărat și se joacă cu artificiile, iar personajul nu e nimeni altul decât Florin Cîțu, pe care chiloții îl strâng prea tare la o eventuală confruntare cu șeful Klaus Iohannis. Cert este că s-a îndrăgostit atât de tare de scaunul de premier, încât regretă că nu și-a pus sub cur vreo trei flacoane de super-glue. De ce nu merge treaba cu USR? Simplu. Băieții nu susțin un guvern minoritar și nu votează nimic dacă din peisaj a fost șters cu radiera Dacian Cioloș, care apare și dispare ca urticaria. Prin urmare, USR are de ales între a reface coaliția cu PNL (adică să aleagă răul cel mai mic) și majoritatea cu PSD. USR-iști au tras la țintă cu gloanțe oarbe în încercarea de a reface coaliția cu PNL și UDMR, lovindu-se violent de refuzul liberalilor. Consecința? Cioloș n-a primit votul de învestitură al Parlamentului și era de așteptat să se întâmple întocmai. Ce înseamnă că Ciucă vrea armistițiu, la care nu aderă USR. A spus-o răspicat Dacian Cioloș, care nu susține un guvern minoritar pentru că are un grad ridicat de instabilitate. Cioloș nu spune NU unui guvern de coaliție condus de Ciucă, dar respinge categoric „orgia” la grămadă, cu PNL-UDMR (pe care care îi consideră parteneri) și PSD. În condițiile puse de PSD, cu 10 măsuri urgente în domeniul sanitar, economic și social, armistițiul presupune ca Guvernul Ciucă să treacă iarna chiar și fără șosete, adică în condițiile unui guvern minoritar, dar nu mai mult de 1 februarie 2022. Social-democrații au mutat pe tabla de șah, iar acum așteaptă replica premierului. Deocamdată le convine să rămână în stand-by. Istoria ne arată că PSD nu se aruncă cu capul înainte la guvernare, pentru firimituri și soldăței de slănină cu muștar, dacă partidul nu este cel care să dea premierul. Ciucă știe că are nevoie de susținerea PSD, așa că e de așteptat să joace înțelept pe un teren minat.

Așadar, asistăm din păcate la restartări ale guvernului, negocieri eșuate și, ceea ce consider că este și mai grav, la pasarea responsabilității dintr-o tabără în alta, care nu fac altceva decât să adâncească instabilitatea. Toate acestea nu rezolvă impasul politic în care a intrat România. Ca nespecialist, mă aștept la compromisuri și legături bolnăvicioase, pentru a asigura cel puțin un guvern de tranziție, cu speranța de a rezolva problemele cu-adevărat arzătoare. Disputele vor lua o pauză mai mult de nevoie decât de voie, însă ciocnirile vor fi reluate la primăvară, când se presupune că pandemia o va lăsa mai moale. Măcar o perioadă.