Kievul “renunţă” la Transnistria pentru a nu crea un precedent în Crimeea

Nezavisimaia Gazeta

Uniunea Europeană (UE) salută poziţia Ucrainei, orientată spre readucerea Transnistriei sub controlul Chişinăului, a declarat luni, la Kiev, preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy. Chişinăul salută decizia Ucrainei de a “renunţa” la regiunea transnistreană, unde locuiesc circa 100.000 de cetăţeni ucraineni. În ceea ce priveşte Moscova, Chişinăul este convins că aceasta a convenit deja cu Berlinul viitorul Transnistriei: în componenţa Republicii Moldova, indiferent de faptul dacă aceasta va reuşi sau nu să aleagă în viitorul apropiat un preşedinte.

Oficialii de la Kiev s-au pronunţat şi înainte pentru o asemenea evoluţie a evenimentelor în regiune care să nu încalce integritatea teritorială a Republicii Moldova. Faptul că Ianukovici a repetat poziţia oficială pe marginea acestei probleme, cu cinci zile înainte de al doilea tur al “alegerilor prezidenţiale” din Transnistria, este extrem de important pentru Chişinău.

Ambii candidaţi la “preşedinţia” Transnistriei, atît fostul preşedinte al parlamentului de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, cît şi Anatol Kaminski, cunoscut drept “protejat al Kremlinului”, promit populaţiei din regiune că “nu vor ceda Transnistria” şi vor promova integrarea acesteia cu Rusia. Moscova, însă, pare să fi convenit deja cu liderii UE, în primul rînd cu Germania, soarta regiunii: Transnistria trebuie să rămînă în componenţa Republicii Moldova.

În opinia analistului Arcadie Barbăroşie, directorul Institutului de Politici Publice de la Chişinău, “gheaţa din negocierile pe marginea Transnistriei a fost spartă” atunci cînd Moscova a renunţat să-l sprijine pe Igor Smirnov, lider al regiunii de peste 20 de ani, căruia i-a sugerat să nu mai candideze la această funcţie. Cu toate acestea, Smirnov a participat la alegeri, însă nu a ieşit în turul doi. Acum, în opinia expertului, nu este foarte important cine va cîştiga, Şevciuk sau Kaminski, deoarece negocierile pe marginea reglementării conflictului transnistrean, întrerupte în 2006, nu numai că vor continua, ci vor şi intra pe făgaşul corespunzător.

Potrivit lui Barbăroşie, Şevciuk ar fi promis deja că va ameliora relaţiile cu Chişinăul, asigurînd libera circulaţie a oamenilor şi mărfurilor de pe malul stîng pe cel drept al Nistrului şi în direcţie inversă. Chişinăul crede acestor promisiuni, considerîndu-l pe Şevciuk un politician capabil de compromisuri rezonabile. În ceea ce-l priveşte pe Kaminski, acesta va face, în opinia expertului, ceea ce îi va ordona Moscova, iar Moscova vizează o evoluţie pozitivă pentru negocierile dintre Chişinău şi Tiraspol. Lozinca “Să ne reunim cu Republica Moldova şi să aderăm împreună la UE” ar fi un pas riscant pentru ambii candidaţi şi din acest motiv aceasta nu va fi proclamată de niciunul dintre ei, care vor continua să le spună alegătorilor din regiune ceea ce vor aceştia să audă: despre orientarea spre Rusia, explică Barbăroşie. Însă, circa 100.000 de transnistreni au paşapoarte moldoveneşti, iar acest fapt, este convins expertul, ar putea juca un rol important.

Kievul îşi motivează poziţia privind Transnistria prin imposibilitatea de a-i influenţa pe liderii transnistreni. Motivul real este prezentat, însă, de analistul ucrainean Viktor Nebojenko. “Ucraina are o asemenea problemă precum Crimeea. Activizarea politicii ucrainene privind Transnistria ar duce la escaladarea atitudinilor separatiste în Crimeea”, explică Nebojenko. De altfel, există şi un alt motiv: “O parte din elita ucraineană este mulţumită de statu-quo-ul transnistrean. Este vorba de businessul semicriminal, pe care îl practică unii ucraineni influenţi pe linia Odesa-Tiraspol. Acestora le convine situaţia cu o graniţă transnistreană incontrolabilă, iar Ianukovici ţine cont de oamenii care fac business, inclusiv în Transnistria”.

Soarta regiunii va fi decisă de Moscova şi Bruxelles, şi nu între Kiev şi Bruxelles sau Kiev şi Moscova. O decizie în acest sens ar putea fi luată mult mai repede decît cred mulţi: problema transnistreană este una complicată, a cărei soluţionare necesită mai mulţi ani, în timp ce Vladimir Putin “nu are atîţia ani la dispoziţie.