Jucăria parlamentarilor: amendamentele la buget

Ilie CĂLIAN

„Vizita” specialiştilor de la Comisia Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială      s-a încheiat, spune premierul Victor Ponta, cu rezultate concrete, cel mai important fiind convenirea formei finale a bugetului de stat, “apreciat de partenerii noştri drept unul realist”, precizează premierul român. Bravo! Asta i-a luat lui Ponta de pe inimă o piatră foarte mare – aşa că şi noi putem răsufla uşuraţi, întrucît de-acum nu mai urmează decît ca “Parlamentul să dea votul final”.

Nu c-aş fi duşmanul colaborării cu FMI şi cu alte instituţii internaţionale şi europene care deţin cheile seifurilor cu bani. Dar oftatul de uşurare al lui Victor Ponta nu face decît să mă determine să mă întreb cît de rău stăm, încă, în materie de economie şi cît timp ne va mai trebui ca să îndreptăm răul făcut de guvernările Băsescu, care – dincolo de faptul că şi-a impus ambiţiile mult peste competenţele sale constituţionale, s-a dovedit total incompetent pentru misiunea pe care şi-a atribuit-o: aceea ca, dincolo de intrigăria politică în forţă şi permanentă, să dicteze şi în materie de opţiuni economice şi financiare de importanţă crucială. Aşa ne-am trezit în actuala situaţie, în care, vrînd-nevrînd, trebuie să urmăm – în relaţiile cu “instituţiile internaţionale” – ceea ce a hotărît şi parafat Zeus, Traian Băsescu, fără consultarea prealabilă a Parlamentului. Altfel spus, angajamentele internaţionale ale statului român, asumate pe timpul guvernelor Boc, trebuie îndeplinite.

Ce a putut obţine, concret Victor Ponta – sau, mai exact, ceea ce ştim că a obţinut – este o amînare a termenelor unor programe de reforme structurale, de privatizări şi “deschideri” spre unele trusturi străine. Desigur, nici treaba asta nu e tocmai bună: dacă cei care au pus ochii pe unele sectoare care urmează a fi privatizate ştiu că Guvernul Ponta are un termen-limită, atunci, desigur, vor negocia cu acest atu, cu sabia lui Damocles deasupra capului României. Şi, cu siguranţă, chiar acesta şi este scopul acestor “instituţii internaţionale”. Ideea, înghiţită pe nemestecate de cei mai mulţi români, cum că statul este – obligatoriu! – cel mai prost manager şi, ca atare, trebuie privatizat totul, nu se susţine: o dovedesc situaţii din alte democraţii europene, unde funcţionează bine felurite firme de stat sau cu capital majoritar de stat. Dar, ceea ce este normal în alte “democraţii”, nu se îngăduie României.

Treacă şi asta: nu e pentru prima oară cînd un popor mic (sau care se face el însuşi mai mic decît ar fi cu adevărat) este supus intereselor marilor puteri. Şi s-a mai întîmplat ca astfel de popoare (inclusiv poporul român, în anumite situaţii), să strîngă din dinţi, să “dea Cezarului ce este al Cezarului”, ca un fel de pedeapsă divină, şi să reuşească şi să obţină un oarecare cîştig. Vom reuşi, de data asta?

Dacă sîntem uniţi în faţa unor mari obiective comune, reuşim. Dar nu sîntem. Iată, liderii USL le-au sugerat parlamentarilor lor ca, în timpul dezbaterii proiectului de buget – acceptat/aprobat de FMI, CE, BM – să nu depună amendamente de trei parale, numai să-şi arate muşchii în faţa alegătorilor, a organizaţiilor de partid din teritoriu sau a celor care –au sponsorizat (factor care nu poate fi ignorat). Nu ştiu în ce măsură le convine asta parlamentarilor USL şi cum se vor comporta. Cert este că liderii PDL au anunţat că, în bătaie de joc şi pentru a prelungi discuţiile din Parlament, vor depune peste 10.000 de amendamente. Lor li se adaugă alte peste 2.000 cu care se laudă parlamentarii PP-DD. Vor veni, cu siguranţă, cu anumite amendamente şi parlamentarii UDMR. Nu va fi vorba despre amendamente serioase. Dincolo de cele 30% consacrate bunei convieţuiri cu bisericile, ai căror slujitori au pus umărul la obţinerea anumitor voturi, depunătorii acestor amendamente nu s-au gîndit la un veritabil buget de guvernare, cu o “filosofie” şi un ţel cuprinzător, ci doresc doar să şicaneze Guvernul. De altfel, niciun om cu capul pe umeri nu-şi imaginează că Parlamentul ar putea chiar examina – adică analiza cu maximă acurateţe – peste 12.000 de amendamente. Noroc că majoritatea parlamentară a USL este destul de puternică, pentru a nu-şi face probleme. Singura problemă este timpul pierdut.