Jos cu bicicliștii și trotinetiștii de pe trotuare!

”Pietonii au creat lumea. Pietonii trebuie iubiți.” scriau Ilf și Petrov în primele pagini din ”Vițelul de aur”, roman apărut cândva prin anii ‘30 ai secolului trecut. Un îndemn vechi de aproape un secol, dar care își păstrează valabilitatea și astăzi. Cei doi erau revoltați de invazia automobilelor (și a automobiliștilor), care amenințau să ocupe toată strada, inclusiv trotuarele. Însă, pe atunci, lucrurile erau parcă mai pașnice. Acum s-au schimbat. Și nu în bine. Dacă ar încerca să străbată una dintre străzile din orașul nostru bunăoară, și Ilf și Petrov s-ar simți mai speriați decât pe vremuri.

Evident, de mașini nu am scăpat. Dimpotrivă. Sunt peste tot. Și pe carosabil – acolo unde le este locul – dar urcă sau parchează și pe trotuare, așa că pașnicii pietoni rămân și fără spațiul acela, atâta cât este. Acuma e drept că, de multe ori, locuri de parcare nu există. Cumva îi înțelegi și pe ei, pe automobiliști. Ce să facă cu mașina? Să o atârne de cer? Dar, până la urmă, ce vină au pietonii în toată afacerea asta? La o adică, inclusiv automobiliștii pot merge pe jos.

Mai nou, situația s-a agravat. Amenințările s-au înmulțit. Și acum sunt mai perfide. Atacurile la trotuar s-au diversificat. Sub eticheta (sau pretextul?) unui stil de viață ecologic, verde și nepoluant, trotuarele sunt asaltate de persoane care umblă pe două roți.

La început au fost bicicliștii. Legal, ar trebui să circule pe carosabil. S-au plâns – absolut justificat, sunt convins de asta – că sunt agresați de automobiliști, că printre ei există victime din cauza accidentelor. Așa că s-au urcat pe trotuare. Vă rog să sesizați că pietonii n-au nicio vină nici în afacerea asta. Ați auzit de vreun biciclist accidentat de un pieton? Eu, nu. Invers, da. Așa că li s-au făcut piste. Firește, tot pe trotuare. Dar nu-s destule. Nu sunt chiar peste tot. Când nu găsesc o pistă – să vă ferească bunul Dumnezeu să vă aflați pe una când trece un vajnic biciclist pe acolo, că e prăpăd – iar se urcă pe trotuare. N-aș avea nicio problemă cu asta, însă insistă să pedaleze. Ar putea, civilizați cum spun că sunt, să meargă pe lângă obiectul cu pricina ori să-l care în spate, după preferință. Și nici nu circulă pe carosabil, cum ar fi legal. Și nici nu sunt amendați. Deși ar trebui.

Apoi au apărut trotinetiștii. Pe timpuri, trotineta era ceva inofensiv și simpatic. O foloseau puștii pe aleile de prin cartiere. Sau pe ulițele de la țară. Dar vremurile s-au schimbat. A fost inventată trotineta electrică – o chestie utilă, aș fi tentat să spun -, dacă n-ar fi pilotată de indivizi nesimțiți. Și ei ar trebui să circule pe carosabil, există chiar și o lege în sensul ăsta, dar credeți că fac așa ceva? Nici vorbă, se înghesuie tot pe trotuare, și nu folosesc nici măcar pistele bicicliștilor. Până la urmă vor pocni rău pe cineva – accidente minore s-au întâmplat deja. Și nici ei nu sunt amendați. Deși ar trebui.

Nu-mi rămâne nimic altceva de făcut decât să protestez. Și să invit pietonii la un miting, la un marș ori la altă formă de protest, cu lozinca „Jos cu bicicliștii și trotinetiștii de pe trotuare!”.