Jocuri de glezne

Ilie Călian

Cea mai aiuritoarea informaţie din originala noastră democraţie post-decembristă ne-a oferit-o PDL. Săptămîna trecută, la vremea cînd în Guvern încă nu se definitivase proiectul de buget – aşadar, înainte ca primul ministru să-l fi semnat şi mai înainte ca proiectul să fie înaintat Parlamentului spre dezbatere -, PDL a depus la Parlament o moţi-une simplă împotriva bugetului – a unui buget care încă nu exista şi, prin urmare, liderii PDL nu-l puteau cunoaşte. Dincolo de explicaţiile ridicole – fie că le-a dat preşedintele PDL Vasile Blaga sau “spe-cialista în macroeconomie” Andreea Paul (Vass) – nu pot acoperi o rea-litate: fostul partid al lui Traian Băsescu, de la care acesta şi-a luat adio, doreşte cu orice preţ să se poziţioneze în fruntea Dreptei, adică să culeagă caimacul voturilor eventualilor susţinători ai lui Băsescu.

Nu este vorba, evident, de fostul mare şi tare PDL, ci de grupuri care înceară să se folosească de încrederea reziduală a unora în ceea ce a fost tandemul PDL – Băsescu (sau invers). În această stare de derută a Dreptei, apar idei tot mai năstruşnice. Recent, o ziaristă de la o bine-cunoscută publicaţie pro-băsesciană reîncălzea ciorba refacerii tande-mului Băsescu – Boc, în formula rusească Putin – Medvedev şi invers. Adi-că, Dreapta să cîştige Preşedinţia prin Boc, iar Boc să-1 ungă prim-ministru pe Băsescu. Nu se pune problema de a crede ori a şti că Băsescu s-ar preta la aşa ceva, după cîte a declarat, întrucît în declaraţiile şi angajamentele lui Băsescu nu poţi crede de-aci pînă la uşă: “în maximum cinci minute îmi dau demisia”… În Boc, la fel: a declarat el, odată, că nu va abandona postul de primar al municipiului Cluj-Napoca, dar n-a ezitat s-o facă, la “chemarea” lui Băsescu (care, la rîndul său, declarase că nu va părăsi postul de primar general al Capitalei) .

Desigur, actua-lul PDL e demonstraţia “vie” a schizofreniei: Băsescu şi-a luat adio de la PDL, dar servitorii săi cei mai cunoscuţi – Boc, Udrea, Falcă şi alţii – au rămas în PDL; Blaga l-a propulsat drept candidat la preşedinţie pe Predoiu – care nici nu era membru al PDL, dar l-a făcut imediat prim-vicepreşedinte; cei plecaţi din PDL vor să facă o altă Dreaptă, dar nu ui-tă că ar trebui să se folosească de Băsescu, inclusiv în condiţiile în care Căpitanul ar fi dispus să folosească din nou structurile parti-dului de la care şi-a luat adio.

Bănuiala că Băsescu a creat Partidul Mişcarea Populară doar ca o “ jmecherie”, pentru a “scutura” PDL-ul de anumiţi nehotărîţi şi, totodată, a racola te miri ce posibile voturi nemulţumite de PDL şi, mai ales, de a stimula apariţia unor noi “fripturişti”, urmînd a se folosi tot de structurile PDL – ideea aceasta nu este chiar o aiureală. Adică nu trebuie să credem că Băsescu chiar şi-a luat adio de la PDL, de vreme ce i-a lăsat acolo pe Udrea, Boc, Falcă şi alţii ca ei. Mi se pare evident că toţi “dreptacii” se vor buluci “pe punte” atunci cînd Căpitanul va folosi sifleea ca să-şi adune echipajul. Rămîne de văzut dacă secundul şi ceilalţi ofiţeri vor fi urmaţi de întreg echipajul. Adică, dacă nu cumva echipajul acesta va fi rămas la ţărm după adio-ul rostit de Căpitan: pînă la alegeri, va mai exista un electorat dedicat trup şi suflet lui Băsescu şi într-un număr suficient de mare pentru a obţine niscai voturi. Băsescu pare încrezător, mai ales că, de la anul, va intra în vigoare noul Cod penal, fabricat de Băsescu şi echipa sa, care a fost aşa făcut, încît vechile dosare ale lui Băsescu să fie prescrise (da-că perioada preşedinţiei sale, adică a imunităţii prezidenţiale, va fi lu-ată în considerare).

Dar, în acest timp, ce se întîmplă la USL? Păi, după ce zice Dan Voiculescu, preşedintele fondator al PC, unitatea USL ar fi pusă în discuţie de diferendele dintre partidele componente, în special de PNL. Nu ştiu în ce măsură aceste noi atacuri reciproce trebuie luate în seamă ca fiind serioase, ori simple “jocuri de gleznă” pentru o mai bună poziţionare pentru alegerile europarlamentare, în care fiecare partid urmează a candida separat, conform “familiilor politice” din Parlamentul UE. Altfel spus: o anume îmbăţoşare poate aduce un plus de voturi pentru fiecare din aceste partide. E adevărat, pentru Crin Antonescu lucrurile sînt mai complicate: el, practic, nu prea are ce face în calitate de deja vechi şi unic candidat la preşedinţie al USL, aşa că trebuie să demon-streze că există, că mişcă apele politicii româneşti. Singura problemă este că, întrucît proiectul viitoarei Constituţii nu prevede republică parlamentară, s-ar putea ca, după ce a stat pe tuşă atîta vreme, Antonescu să fie cuprins de pofta de joc a lui Băsescu…