Joc de gleznă

 RADU VIDA

Nu numai vremea se aliniază cerinţelor „schimbării la faţă”. Folclorul vorbeşte de frunze uscate, iarbă putredă şi lună mică, Biserica e pe fază, Partidele aşijderea. Într-un fel sau altul, toată suflarea se pregăteşte să simtă şuierat de vânt tomnatic. Aşa că la sate se adună recolta, rugăciunile au un ceva mai trist, iar melancolia de afară se insinuează printre ziduri de mănăstiri.

Politicienii?

Ei, bine, după o primăvară zbuciumată, cu şedinţe-scandal, cătuşe zornăinde şi vizite la… cele instituţii, o vară lălăită sau, din contră, trăită la maximum prin exotic, scump şi, câteodată, contra firii umane, iată că numitorul comun al tuturor culorilor, doctrinelor şi neîndoctrinaţilor aliniaţi disciplinează vrerea şi adună turma.

E nevoie de locuri de muncă noi!

Unii vor să meargă mai departe, alţii abia visează să guste din forţa ce o emană fotoliile parlamentare. Pentru asta trebuie pregătire, linsă de partid, adunarea cotizaţiilor şi, nu în ultimul rând, darea de seamă. O zamă cu zerouri în coadă de polonic. Cine cu cine s-a cuplat, cine şi, mai ales, de ce n-a făcut altfel. Se caută sânge proaspăt în vene învechite, artere neumblate şi, deci, virgine, de seniorii războiului, hârşâiţi în bătălii pe frontul văzut şi nevăzut.

Disputa?

Data alegerilor. Vechi şi nou se ciocnesc cu viteza luminii şi din cei 500 şi ceva de aleşi 300.000 de mii de km/s face cât un an lumină de certuri. E prea cald, zic unii, ba e prea frig, când vor alţii! Şi, îngrijoraţi de botoşeii alegătorului imparţial, dar turmentat de atâta politichie, toţi cei implicaţi în cucerirea avanposturilor ce duc spre culoarele măririi (dar şi ale decăderii), ca să nu spunem doar a căderii de… sus în jos) şi pun umărul. Luptă neicuşorii mai ceva ca la paţ’ opt şi se încontrează în idei, inteligente ca silogismele din vechea cetate a democraţiei. Nu ne mai miră că statuia de la Berlin a lu’ Nenea Iancu şi-a pus zâmbet de sărbătoare cu cârnaţi şi bere cât încape.

Aşa, deci!

Preocuparea principală a celor care susţin ideile social-democraţilor e să nu fie 11 decembrie. Sau octombrie. Tehnocraţii, sub acoperire, cântă pe strună de PNL  şi o dau înainte cu alegeri în fapt de iarnă. PSD contraatacă.  Şi din această neînţelegere… meteorologică se naşte un întreg flux de ştiri contradictorii. Sigur, cu toţii invocă dragostea şi grija pentru alegători, unicul şi supremul judecător al celor mai buni dintre cei mai buni.

E un prim antrenament în vederea marii bătălii din… Da’ tot toamnă va fi, că nu ne/le permite altfel Constituţiunea! În jocul de gleznă practicat, atât de dreapta, cât şi de stânga, centrul zice, în franco-română: hi, ha ha!, vorba cântecului.

În ‘ăst timp, plebea aşteaptă populismele, ştiind că, după, vor începe (continua?) scumpirile la gaz, lumină şi utilităţi; preşedintele şi noul guvern îşi vor depăşi sarcinile de plan asumate în faţa creştinilor islamizaţi Merkel şi Holland, şi vor primi cel puţin 2000 de migranţi-cotă, cât mai musulmani posibil.

Spectacol, ce mai!

Nu ştiu ce-i în Sud, dar la noi se mai anunţă câteva zile de vară. Aşa că, după festinul vacanţei vă conjur: acordaţi câte un minuţel pentru a gândi asupra alegerilor. Şi, mai ales, nu lăsaţi pe mâna diasporei soarta ţării!

De acord?