Jichișu de Jos, o comună în drum spre Europa

În octombrie 2008 mă aflam la Jichiș pentru a sta de vorbă cu primarul Ioan Moncea, aflat atunci la primul său mandat. La vremea respectivă comparam comuna cu „frumoasa adormită” aflată în așteptarea unui prinț sau măcar în așteptarea unor vremuri mai bune. După zece ani, pe Ioan Moncea l-am găsit tot la Primărie, la al treilea mandat, iar comuna ceva mai animată, chiar dacă trezirea e lentă și dificilă… Iar prințul, ei bine, prințul se pare că a ocolit-o pe cea frumoasă!

Comuna Jichișu de Jos este situată în nord-estul județului Cluj, în partea centrală a Unității Teritoriale de Planificare Nr. 2, conurbația Gherla-Dej-Beclean, dezvolată de-a lungul unor importante drumuri naționale și având un potențial investițional preponderent în industria lemnului, alimentară, petrolieră și în agricultură. Parte a Platformei Someșene, comuna este așezată la poalele nord-estice ale Dealurilor Dejului (Dealul Bobâlna), pe malul drept al râului Olpret, afluent al Someșului. Și totuși, în pofida apropierii de oraș, a potențialului economic de care dispune, a zonei frumoase, cu păduri și aer curat, Jichișu continuă să rămână un colțișor uitat de lume și ignorat de autoritățile centrale. Situație detaliată cu destulă amărăciune de primarul care încearcă din răsputeri să rezolve, împreună cu consilierii locali, măcar o parte din problemele comunei. O comună care dispune de un buget de subzistență, care dacă nu ar fi suplimentat de Consiliul Județean, nu ar ajunge nici măcar pentru iluminatul public.

Cu toate acestea, edilii fac tot posibilul să așeze comuna pe harta Europei. S-au efectuat reparații la drumuri și poduri, în primul rând asfaltarea drumului spre Codor (DC 176 – 6 km) și modernizarea celui spre Tărpiu (DC 175 – 3 km), cu fonduri guvernamentale, urmând ca în viitorul foarte apropiat să fie puse la punct și ulițele satului. Potrivit primarului Moncea, există mai multe proiecte în derulare (pe axa 32.2), dar toate depind de cofinanțările guvernului și de rectificările bugetare. Acestea se referă la alimentarea cu apă potabilă și canalizare în satele Jichișu de Jos și Codor. Alte două proiecte vizează deschiderea Dispensarului din comună, ca de altfel și a Căminului pentru Vârstnici (pentru 39 de persoane), care așteaptă doar ultimele avize pentru a fi date în folosință. Reparațiile curente și asigurarea lemnelor pentru centrala Școlii Primare din Jichiș au constituit o altă prioritate, la fel și asigurarea lemnelor pentru populație.

Cea mai mare parte a populației din cele cinci sate ale comunei – Jichișu de Jos, Jichișu de Sus, Codor, Șigău și Tărpiu – este ocupată în agricultură. Terenul arabil însumează 1210 ha și este amplasat atât pe platouri înalte (400-600m), cât și pe luncile joase ale pârâurilor Valea Jichișului și Valea Codorului. Culturile predominante sunt grâul, secara, porumbul, cartofii, orzul și orzoaica. În zonele colinare terenul este favorabil pentru cultivarea viței de vie (0,4 ha în prezent) și pomilor fructiferi (138 ha). Încurajată de cele 775 ha de pășuni și 687 ha de fânețe, zootehnia se bazează pe creșterea ovinelor și caprinelor. Se mai cresc bovine, porcine și păsări. În acest sens, intenția comunei franceze Jolimetz, din departamentul l’Oise,  de a se înfrăți cu Jichișu de Jos, a fost primită cu multe speranțe de jichișeni, mai ales că, pe lângă schimburile școlare și culturale, francezii s-au arătat interesați de dezvoltarea unor microferme, cu valorificarea produselor obținute, direct pe piața din Franța. Vizita primarului din Jolimetz, Didier Debrabant, care a avut loc în această vară în satele comunei și discuțiile avute cu edilii locali, pledează în această direcție.

Un alt sector economic activ este industria lemnului, materia lemnoasă tăiată anual fiind de circa 23,06 m3/ha. În comună funcționează, de asemenea, ateliere de tâmplărie și de confecționare a părților lemnoase ale uneltelor agricole. Alte activități locale sunt comerțul, construcțiile și fabricarea de băuturi alcoolice (vestita țuică de Șigău!). Există și două parcuri voltaice în comună dar, spre necazul jichișenilor, chiria nu intră în bugetul local, ci merge la Guvern!

Dezvoltarea turistică a comunei rămâne, de asemenea, un deziderat forte al Primăriei, turismul meritând mai multă atenție și mai mulți investitori. În satul Jichișu de Jos, pe valea Lazuri, există două lacuri amenajate pentru activități de pescuit. Într-o zonă mai joasă de pe malurile acestora au fost construite cabane, câteva căsuțe din lemn, câteva vile și case de vacanță, un foișor și un ponton pentru pescuit. Dar, se poate mai mult… De asemenea, Valea Tărpiului oferă peisaje deosebite amatorilor de drumeții și chiar trasee de mountain bike. Nu în ultimul rând, situl arheologic „Tuțuoara”, din Șigău, poate deveni o atracție turistică.

Așadar, un drum care se deschide încetișor spre Europa, pentru că, spune primarul Ioan Moncea, „atunci când vrei să faci un lucru trebuie să îți dorești să-l faci, și să te duci înainte. Important este să fii optimist”.  Ei bine, dacă așa gândește, cu siguranță are șanse mai mari de 50% să facă ceea ce și-a propus!

Puțină istorie…

Situată la doar 8 kilometri de Dej, localitatea Jichișu de Jos are o vechime ce depășește epoca romană, vetre de așezări, fragmente de ceramică, arme și unelte fiind descoperite pe raza comunei. Dintre acestea, așezarea eneolitică din satul Șigău demonstrează existența și continuitatea unor comunități închegate care, începând cu secolul XIII, apar consemnate în diferite acte juridice: Jichiș – 1292, Șigău – 1379, Tărpiu – 1440.

Dezvoltarea satelor comunei a fost lentă, urmare a mortalității infantile ridicate, a epidemiilor, invaziilor tătare, migrației etc. La care a contribuit și poziția geografică a satelor așezate pe văi și dealuri, fără drumuri sau cu drumuri greu accesibile. În perioada 1658-1659, în documentele vremii, la Jichișu de Jos sunt amintiți doi preoți și o biserică românească din lemn. În 1663, principele Transilvaniei, Apaffi, donează domeniile Jichișului lui Haller Janos, iar Șigăul apare în proprietatea familiei Banffy din Bonțida.

În fostul comitat Solnoc Dăbâca, Jichișu de Jos era centru de secretariat cercual și administra satele Jichișu de Sus, Codor  și Pintic, în timp ce satele Tărpiu și Șigău aparțineau secretariatului cecual Zăpârț. Împărțirea administrativ teritorială din 1925-1926 aduce modificări, astfel că satele Șigău și Tărpiu sunt date din nou Jichișului. Din 1940, Pintic este arondat Ocnei Dej, revine la Jichiș în 1956, pentru ca în 1963 să fie alipit orașului Dej. După o perioadă de creștere demografică semnificativă (1061 de locuitori în 1831; 2091 în 1919), culminând cu o maximă dezvoltare în 1966, când numărau 2463 locuitori, cele cinci sate ale comunei se îndreaptă, în anii „epocii de aur”, spre o rapidă depopulare provocată de industrializarea Dejului și migrarea forței de muncă spre oportunitățile oferite de acesta.

În prezent, comuna are o suprafață totală de 4326 ha și 1150 de locuitori.  Din păcate însă, asemenea altor așezări de pe Văile Someșurilor, se confruntă cu fenomenul de îmbătrânire a populației, o natalitate scăzută și cu boala ultimelor trei decenii, migrația.

Magdalena Vaida