IULIU PÂRVU, JURNALUL STĂRILOR DE CĂLĂTORIE (1968-2009)

Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010

Confratele filolog Iuliu Pârvu şi-a strîns într-un volum de 542 p. Amintirile şi Jurnalele de călătorie, care confirmă încă o dată vocaţia de scriitor autentic, de călător pasionat, de intelectual erudit cum rar întîlneşti chiar printre clujenii înnobilaţi cu premii şi diplome de tot felul.

I-am citit cărţile precedente acesteia, de critică şi istorie literară (peste 10 vol.) şi am scris despre ele la timpul apariţiei. Astfel l-am cunoscut tot mai bine şi i-am apreciat isteţimea minţii, logica şi limpezimea frazei, freamătul sufletesc care-l însoţeşte atunci cînd are condeiul în mînă. Aceste calităţi se întîlnesc la tot pasul şi în cartea recent apărută. Dacă în cărţile anterioare îşi devoala „stările” lirice, epice ş.a., acum ne bucură pe noi, cititorii, prin accesul la „stările” călătorului, trăite pe o mulţime de autostrăzi, căi maritime, trasee aeriene, pentru a vedea şi aprecia cu mintea şi simţirea românului muzee şi oraşe, monumente şi civilizaţii, peisaje încîntătoare şi populaţii aflate la niveluri diferite ale traiului diurn. A călătorit în cei patruzeci de ani în atîtea ţări şi locuri, încît, vorba cronicarului, „se sparie gîndul” că într-o viaţă de om se pot vedea atîtea minunăţii. Citindu-i cartea, mi-am amintit de ceea ce spunea Clemenceau despre Ionel Brătianu în anii cînd nu se putea hotărî de partea cui să intre în Primul Război Mondial, încît românul „balansa” între cele patru puncte cardinale, regretînd că sînt prea puţine! La fel de puţine sînt şi pentru călătorul clujean.

Lăsînd gluma la o parte, putem afirma ipotetic că lui Iuliu Pârvu-călătorul i se par prea puţine şi strîmte direcţiile pe care le-a bătătorit şi, dacă s-ar descoperi alte meridiane neexplorate, repede şi-ar lua soţia (profesoară competentă de istorie) şi s-ar aşeza la drum.

Pe unde a călătorit Iuliu Pârvu? Din Balcani în Scandinavia, din Ucraina în Germania, Olanda şi , chiar şi în deşertul Africii, poposind cu răbdare în ţările unde vestigiile trecutului şi comorile de artă sînt la tot pasul: Italia, Franţa, Spania şi Grecia, coborînd din avion şi în SUA. Aşadar nu a călcat în America de Sud şi în Australia, dar mai e timp!

Remarcăm dintru început curajul şi îndrăzneala călătorului, care nu se sperie niciodată de necunoscutul imprevizibil al traseului, parcă a moştenit ceva din temerarii eroi ai lui Jules Verne. Nu a intrat în panică nici cînd maşina proprie i-a fost devastată de ucraineni, nici cînd banii necesari îi lipseau cu desăvîrşire, pentru că nu puteau vinde produsele autohtone transportate cu scopul de a susţine pecuniar călătoria, nici cînd Dacia sau Loganul nu mai aveau combustibilul necesar etc.

Pe de altă parte, oriunde se află, călătorul are puterea şi dibăcia de a se adapta obiceiurilor şi mentalităţilor întîlnite, comparîndu-le cu ale noastre. Participînd în Germania la nunta fiicei sale, observă în amănunt întregul ceremonial; îmbrăcămintea nuntaşilor, meniul, cununia de la biserică, conduita participanţilor etc. Intelectualul clujean nu trăieşte în nici un fel complexul de inferioritate faţă de naţiunile vechi şi puternice din vestul Europei.

De pildă, cînd vizitează Belgia, compară cele două sisteme de învăţămînt şi apreciază lucid, cu competenţa sa de dascăl experimentat, că acolo se face mai puţină carte decît în România. Cînd face cunoştinţă cu românce căsătorite cu persoane din Occident, aduce un elogiu acestora pentru frumuseţea şi hărnicia lor de gospodine pricepute.

La vîrste diferite şi în ţări îndepărtate unele de altele, călătorul se comportă natural, se entuziasmează spontan în faţa operelor de artă din marile muzee: Luvru, Ermitaj, Prado, în cele din Italia, Grecia, SUA ş.a. Distinge adevăratele valori, stilurile acestora, pe care le cîntăreşte cu raţiunea rece a intelectualului iniţiat, dotat cu gustul estetic fără de care nu pot fi receptate.

Sigur, cititorul observă pregătirea deosebită a călătorului, dar acesta nu cade în mania comentariului livresc, cu scopul de a-l impresiona prin cultura lui academică. Iuliu Pârvu relatează accesibil ce vede, de multe ori ca un adolescent care descoperă alte lumi şi alţi oameni, pe unii îi admiră, alţii îi trezesc nedumeriri, semne de întrebare, însă nu-i condamnă. Îi observă ca un moralist înţelept şi-i lasă în plata Domnului, cu metehnele şi traiul lor atît de diferit.

Ceea ce conferă farmec acestor note de călătorie sînt acele mici păţanii ale sale şi ale soţiei, acele obsesii, gînduri în momentele de teamă că-şi pun viaţa în pericol pentru a voiaja pe unde neam de neamul lor n-a visat. În acest sens, Impresiile americane (culese în călătoria din 2009) îi determină pe cititori să întoarcă mereu fila următoare.

Prof. univ.dr. Vistian GOIA