Istoricul Alexandru Ghișa: „În timp ce toate statele luptă pentru un viitor mai bun, Ungaria luptă pentru un trecut mai bun”

La 26 iulie 2021 s-au împlinit 100 de ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Trianon. Deși a fost semnat la 4 iunie 1920, actul care aducea recunoașterea internațională a unirii Transilvaniei cu România a intrat în vigoare un an mai târziu. În acest context, Făclia a stat de vorbă cu istoricul pentru a vedea ce a însemnat și ce mai înseamnă astăzi Trianonul pentru România și pentru Europa.

Reporter: Domnule profesor, în această lună, mai exact la 26 iulie s-au împlinit 100 de ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Trianon. A fost semnat în 4 iunie 1920, însă a intrat în vigoare un an mai târziu. Ce a însemnat și ce mai înseamnă astăzi Trianonul?

Alexandru Ghișa: Tratatul de la Trianon e parte integrantă a sistemului de tratate de la Versailles. Într-adevăr, a fost printre ultimele semnate și din cauza Ungariei, din cauza faptului că în Ungaria nu aveai cu cine discuta după Revoluția bolșevică a lui Bela Kun, deci a fost nevoie de eliminarea acestui regim comunist ca Ungaria să poată fi invitată la Paris. Cei patru mari întruniți la Paris – Statele Unite, Anglia, Franța și Italia, după instaurarea regimului Bela Kun, au instituit sancțiuni împotriva Ungariei.

Ungaria nu a fost recunoscută nici în perioada lui Mihai Karoly, primul premier al Republicii Ungare și primul președinte republican, nici sub Bela Kun. Deci ei au alergat tot timpul pentru recunoașterea Ungariei, pentru că subiectul de drept internațional era Austro-Ungaria. Acum, Austro-Ungaria dispăruse și cu cine discuți?  Cu Austria și cu Ungaria, două națiuni care erau națiuni dominante în Austro-Ungaria, dar ambele au fost făcute responsabile de izbucnirea războiului. Ungaria, când a venit prima dată la Paris, în 1919, a vrut să se disculpe că ea nu e vinovată de război, dar i-a plăcut să fie alături de Austria, sub același sceptru al Coroanei Habsburgice. Deci s-a încheiat târziu, dar numai în urma unui ultimatum din partea puterilor aliate. Ungaria a semnat Tratatul la 4 iunie, ratificarea s-a produs într-adevăr, în toamna lui 1920, în Parlamentul de la Budapesta. Dar nu a fost nicio dezbatere în Parlament, dimpotrivă, pentru că puterile aliate din nou au transmis un ultimatum Ungariei pentru a ratifica tratatul. În Parlamentul Ungariei s-a tras la sorți cine să participe la votarea acestei ratificări, pentru că nimeni nu voia să își asume responsabilitatea asupra Tratatului de la Trianon. Trebuiau să fie 61 de voturi, ca tratatul să fie ratificat. S-au tras la sorți 61 de deputați care au votat, îmbrăcați în negru. Nimeni nu a scos un cuvânt, au votat ca să fie votat. Iar depunerea scrisorilor de ratificare s-a transmis la Paris după ratificare de către toate statele semnatare și aveți dreptate, pe 26 iulie a intrat în vigoare și, conform unei prevederi exprese din Tratatul de la Trianon, războiul încetează din punct de vedere juridic odată cu ratificarea Tratatului de la Trianon. Și a încetat războiul la 26 iulie 1921, deci suntem la 100 de ani de la încetarea războiului, practic.

Reporter: Ce mai reprezintă astăzi acest tratat, pentru Europa?

Alexandru Ghișa: Pentru Europa e un tratat la fel de important ca toate celelalte, deci sistemul de tratate de la Paris este încă valabil, în multe dintre prevederile de atunci, și astăzi este important și pentru România, și pentru Ungaria. Așa cum Tratatul de la Saint-Germain pentru Austria a fost actul de naștere al Austriei, ca stat independent și suveran, așa și pentru Ungaria, Tratatul de la Trianon a fost actul de naștere a Ungariei, ca stat independent și suveran.

Pentru România este la fel de important și astăzi pentru că asigură frontiera de vest prevăzută și confirmată la Trianon, și după Trianon.

Reporter: În prezent, în mai multe zone din Europa au loc mișcări secesioniste separatiste – cazul Scoției, Cataloniei, mai nou se vorbește de o reconfigurare a granițelor în Balcani. Cât de periculoase sunt aceste provocări și dacă mai pot fi puse sub semnul întrebării granițele actuale ale Europei, ținând cont că tratatele de pace de la Paris au fost reconfirmate la Paris în 47, dar și prin Acordul de la Helsinki?

Alexandru Ghișa: Depinde de conjunctura internațională, la timpul respectiv. Tratatul de la Helsinki are totuși o prevedere. Modificările de frontieră se pot produce în mod pașnic, în înțelegere între părți. Acum, putem privi și acordul de la Helsinki drept o confirmare a tratatelor încheiate până acum în Europa, dar vedeți, mutațiile se produc. Destrămarea Iugoslaviei a fost o mutație teribilă, dispariția Uniunii Sovietice a produs schimbări.

Vreau să vă spun că Ungaria și-a schimbat vecinii, în afară de România și Austria, Slovenia, Croația, Serbia, sunt state noi. Ucraina, Slovacia, la fel și România și-a schimbat vecinii. Suntem vecini cu Serbia, nu mai suntem cu Iugoslavia, suntem vecini, vrem nu vrem s-o recunoaștem, cu Republica Moldova, cu Ucraina, nu mai avem frontieră cu Uniunea Sovietică, deci mutațiile se produc, depinde în ce măsură noi suntem pregătiți să ne apărăm noi pe noi. Suntem membri NATO, ai UE, dar nu trebuie să uităm că nouă ne revine salvarea țării în fața unei conjuncturi și a unor mutații radicale în Europa. Mutațiile se produc cu sau fără voia noastră. Tratatele sunt încheiate. Ce l-a obligat pe Putin să își ia înapoi Crimeea, deși semnase un acord la Budapesta pentru recunoașterea frontierelor Ucrainei?

Evenimentele se întâmplă, trebuie să fim foarte atenți, trebuie să ne cunoaștem propria istorie ca să știm să ne apărăm, să știm ce s-a întâmplat, ca să evităm pe viitor alte derapaje. Lumea se mișcă, chiar dacă aceste tratate sunt, au fost, rămân valabile.

Pe vremea Uniunii Sovietice, era o întrebare la Radio Erevan cu cine se învecinează URSS? Cu cine vrea ea… Azi poți să spui de domnul Putin cu cine se învecinează Rusia lui Putin, mâine, poimâine o vedem vecină cu România.

În 1940, ne-a luat prin surprindere, clasa politică era depășită de evenimente, la timpul respectiv. Credeți că la ora actuală clasa politică este în cunoștință de cauză și acționează coerent?  Nu cred. României i s-a imputat atunci că n-a avut o forță militară capabilă să reziste ocupării Basarabiei și Bucovinei, dar nici în vest. Ceea ce s-a produs în Ardealul de Nord a fost o dramă teribilă, pentru români, care au trebuit să se refugieze, ca să nu mai vorbesc de cei rămași în Ungaria. Deci, astfel de evenimente se pot produce oricând. Eu am spus de multe ori, forța militară trebuie întărită

Reporter: Au fost voci care au spus și spun în continuare, chiar la taberele din secuime care au loc sub umbrela Fidesz și altor organizații din Transilvania, maghiare, că UE ar trebui să clarifice problema Trianonului. Ce vor să transmită aceste mesaje și cum ar trebui abordate de diplomația românească, de statul român?

Alexandru Ghișa: Diplomația românească trebuie să înregistreze, să monitorizeze toate aceste mesaje și să răspundă în consecință. Trianonul e un tratat de pace. România și toate statele europene recunosc acest tratat. Ungaria nu îl recunoaște. Înseamnă că vrea război, ea se pregătește de război. Ceea ce Horthy a declarat în 1920 – România este dușmanul numărul unu al Ungariei, e valabil și astăzi, și pentru Orban Viktor. Gândiți-vă că FIDESZ a contribuit la aducerea osemintelor lui Horthy în Ungaria. E înmormântat în satul lui natal. Cea mai mare nerealizare a Ungariei ca stat, în 1989-90, în contextul internațional de atunci, e că nu a reușit să schimbe statutul Transilvaniei. În 1988-89, în Ungaria se discuta de autonomia Transilvaniei și chiar de independența. Să știți că și astăzi, nimeni, în Vest nu vorbește de autonomia Țării secuilor, se vorbește de autonomia Transilvaniei, ca primă etapă de desprindere a Transilvaniei de România. Ei nu mai vor azi, vezi doamne, să se unească Transilvania cu Ungaria, pentru ei, vitală e schimbarea statutului Transilvaniei, ca zonă autonomă, independentă, deci ideea unei Transilvanii independente s-a pus și în 45-47, se pune și azi. Nu le luați ca simple declarații. Statul ungar acționează în această direcție, deci România trebuie să fie foarte atentă la aceste declarații și mai ales la acțiunile propriu-zise pe care Ungaria le face pe plan extern. După părerea mea, Grupul de la Vișegrad a fost creat de Ungaria alături de Polonia, Cehoslovacia, Cehia și Slovacia, ca să evite crearea de către România a unei astfel de alianțe. Dar România nu a fost invitată. Oare de ce?

Vedeți, ei reiau niște inițiative – grupul de la Vișegrad e creat pe ideea lui Titulescu care a creat Mica înțelegere. Ca să evite o nouă Mică înțelegere, au creat acest grup de la Vișegrad. Noi am făcut demersuri să fim și noi asociați în plan diplomatic. Nu au fost de acord și n-o să fie. Ceea ce a declarat Horthy – România, dușmanul numărul unu, e valabil și astăzi. Horthy a zis că trebuie să avem relații diplomatice cu România, dar până la momentul la care putem acționa. Și în 1940 au acționat. De ce nu suntem în Schengen, de ce se opun Olanda și Ungaria?

Pe de altă parte, ca fake news s-a tot bătut monedă pe faptul că Transilvania s-a asociat cu o Românie săracă, puțin importantă. Nu. Eu am spus în studiul publicat în această carte (România după Marele Război. Provocări Politico-Diplomatice 1919-1920 n.n) că fiecare provincie a venit la România cu ce avea mai bun. Cu minereurile, cu industria, cu pământurile, cu pădurile, dar Regatul României avea ceva esențial, avea Dunărea și gurile Dunării și ieșire la Marea Neagră. Astăzi, deși nu recunosc, Austria și Ungaria sunt legate ombilical de România. Fără România, ele nu au ieșire în lume, la mare. Deci în Austria, Dunărea este esențială pentru că pe Dunăre își asigură transportul mărfurilor în lumea largă, pe cale navigabilă. La fel și pentru Ungaria. Vor, nu vor să recunoască, România este foarte importantă și pentru ei.

Reporter: Cum vedeți evoluția relațiilor diplomatice din ultima vreme, dintre România și Ungaria?

Din cauza acestor chestiuni de natură istorică, să zic, e o relație tensionată și astăzi. Am spus de multe ori, că azi, în timp ce toate statele luptă pentru un viitor mai bun, Ungaria luptă pentru un trecut mai bun.

Interviu realizat de Cosmin PURIȘ