Islamiştii din Tunisia îngrijorează sectorul laic al societăţii

El Pais

Pentru prima dată în istoria ţării, după 55 de ani, în Tunisia au avut loc, duminică 23 octombrie, alegeri democratice menite să aleagă o Adunare Constituantă care va redacta o nouă Constituţie şi din care va rezulta un nou guvern de tranziţie. Sondajele şi analiştii anticipează o victorie islamistă.

Discursul islamiştilor a încercat totuşi să liniştească spiritele. Rachid Ghanouchi, liderul partidului En Nahda, arăta în mai că Tunisia are multe de învăţat de la modelul politic turc. Alături de “statutul personal” de care se bucură femeia tunisiană din 1956, cel mai avansat din lumea arabă cu excepţia Libanului, el a acceptat paritatea ambelor sexe pe listele electorale. Programul său de guvernare include dreptul femeii la “egalitate, educaţie, muncă şi participare la viaţa publică”.

Pe aceeaşi linie conciliatoare, Ghanouchi miza într-un alt interviu acordat în vară presei străine, pe “formarea după alegeri a unui guvern de coaliţie cu celelalte partide în următorii cinci ani”. În programul său promite crearea a 600.000 de locuri de muncă în următorul cincinal, chiar dacă după izbucnirea revoluţiei, creşterea, cea mai susţinută din nordul Africii, a intrat în impas. Ghanouchi a făcut şi unele concesii importante. În parlamentul din umbră, în care a activat lunile acestea aşa numita Înaltă instanţă pentru îndeplinirea obiectivelor revoluţiei, liderul islamist a subscris, alături de partide şi de sindicatele reprezentate aici, un Pact Republican cu accente laice din care se va inspira viitoarea Constituţie.

Unii lideri ai En Nahda nu acceptă însă aceste garanţii. Astfel, numărul doi al partidului, Ali Larayeh, a recunoscut în forumuri cu uşile închise că va întări identitatea musulmană în sistemul politic, judiciar şi învăţămînt, dar fără a obliga pe nimeni. De peste un sfert de secol partidul a renunţat la violenţă. Totuşi, bazele partidului En Nahda, mai ales în Tunisia rurală, “sînt mult mai radicale decît conducerea”, avertizează politologul Alaya Allani. Precum imamii, care, profitînd de perioada tulbure a tranziţiei, s-au plasat în fruntea multor moschei. La Feriana, în centrul ţării, la predica de vineri clericii au cerut demisia guvernului şi aplicarea sharia (legea islamică). Credincioşii au plecat, dar liderul local al En Nahda a rămas.

În timpul protestelor salafiste violente împotriva televiziunii private Nessma, care a difuzat săptămînile trecute filmul Persepolis, o satiră a regimului iranian, conducerea En Nahda a avut o atitudine destul de ambiguă. Larayeh a condamnat astfel violenţele, dar şi “provocarea” demonstrată de televiziune şi de regizoarea Marjane Satrapi, care a realizat lungul metraj de animaţie în care Allah este prezentat ca un bătrînel simpatic. Islamul interzice orice reprezentare a lui Allah.