ION MANOLE – Erată la viaţa unui tipograf

Fiind vorba de o meserie care s-a stins în umbra apariţiei noilor tehnologii care aşază literele în timp ce însuşi autorul le tastează în faţa ecranului calculatorului, tipograful şi tipografiile au fost date uitării, imediat după anii ’90, dar nu şi povestea unei vieţi de tipograf, alături de impresiile, munca grea şi alte lucruri interesante pe care autorul le compilează în acest volum numit “Erată la viaţa unui tipograf”. Însuşi titlul sugerează metaforic faptul că, în vremurile glorioase ale tipografiilor, cărţile şi ziarele nu puteau reflecta sub nicio formă vieţile celor care aşezau şi prelucrau totul în acele clădiri imense dotate cu milioane de litere de plumb şi o mulţime de oameni care îşi riscau sănătatea în acea atmosferă.

Autorul Ion Manole îşi începe povestea cu un interesant şi captivant istoric al scrisului şi tiparului, din cele mai vechi timpuri şi pînă în prezent, explicîndu-ne diverse tipuri de fonturi, dimensiuni, standarde şi alte lucruri pe care prea puţini dintre noi le cunoaştem. Sînt prezentate cronologic apariţia primelor gazete, ziare, întemeietori de marcă ai presei scrise româneşti, dezvoltarea tipografiilor şi a diverselor forme de tipar, elemente moderne, grafice, fotografii, sisteme de paginare, ajungînd la vremurile prezente cînd tipograful a fost înlocuit de maşinile moderne care preiau textul electronic din fişierul adus de autor şi, în cîteva ore, cartea sa iese gata tipărită.

Ion Manole recunoaşte însă că această explozie tehnică are neajunsurile ei. Faptul că aproape oricine poate tipări şi scrie orice şi că uneori poate face aceasta chiar şi la o banală imprimantă laser, a permis promovarea unor elemente nedorite în cultura, limba şi cunoaşterea noastră şi anume forme de subcultură sau pseudo-cultură, limbajul vulgar, pseudo-cunoaştere, pseudo-literatură care umbresc tot mai mult lucrările de valoare, prin abundenţă exagerată, promovare media, decădere morală şi altele.

În volumul ,,Erată la viaţa unui tipograf”, apărut la editura ECOU TRANSILVAN, autorul prezintă drumul în carieră începînd de la absolvirea studiilor la Institutul Politehnic din Bucureşti, primind o repartiţie la Cluj, unde, după finalizarea perioadei de stagiatură, a fost angajat la Imprimeria „Ardealul” din Cluj-Napoca în calitate de tehnoredactor (iar mai tîrziu a ajuns chiar directorul instituţiei), avînd menirea de a dobîndi experienţa şi tehnicile necesare de paginaţie, culegere a formulelor de matematică, ecuaţii din fizică şi chimie, tabele, indici, sisteme de ecuaţii supraetajate şi altele.

Sînt menţionate colaborările cu editurile Dacia, Kriterion, Editura Didactică şi Pedagogică, Editura Tehnică şi altele. Gîndurile autorului sînt influenţate, desigur, de diverse lucrări la care a contribuit şi pe care le-a citit, dintre care poezia ocupă un loc important, citînd deseori, pe parcursul cărţii sale, fragmente, versuri, sau citate din prozele celor mai cunoscuţi scriitori de valoare.

Autorul îşi aminteşte cu detalii vii diverse incidente şi întîmplări din vremurile comunismului şi le descrie cu o minuţiozitate specifică, referindu-se în special la cele legate de cărţi, tipografii, discuţiile cu directorul de la locul de muncă şi altele, incidente legate de cenzura aplicată cărţilor, lucruri scăpate de sub ochiul sever al cenzurii, urmate, evident, de şedinţe şi dări de seamă, explicaţii, găsire de vinovaţi…

,,Omul sub ochiul căruia cartea vedea lumina tiparului” şi-a dedicat viaţa familiei, cărţilor, studenţilor, deschizînd uşa către lectură multor generaţii. Sînt încîntată că această carte a apărut sub sigla editurii Ecou Transilvan, carte care o să ne amintească de mulţi scriitori şi cărţi de valoare. Profesorul Ion Manole, un model al zilelor noastre, a fost şi este un spirit mereu tînăr, un exemplu de dăruire profesională şi de corectitudine, disciplină şi conştiinciozitate, omenie, un exemplu în munca de tipograf şi profesor, o persoană care şi-a făcut meseria cu mare pasiune, pentru care îi mulţumim, îl preţuim pentru valoarea sa reală şi îi purtăm un sentiment de recunoştinţă pentru tot ceea ce ne-a învăţat în frumoşii ani de studenţie. Un profesor care a ştiut să ne îndrume şi să ne ajute mereu în formarea noastră profesională, dar şi ca oameni.

Cu ocazia zilei de naştere, dorim domnului Prof. univ. dr. Ion Manole un călduros „La mulţi ani”!

Nadia FĂRCAŞ