„Ion Agârbiceanu – manuscrise inedite”

Galeriile Făclia au găzduit, ieri, vernisajul expoziţiei „Ion Agârbiceanu-manuscrise inedite”. Expoziţia prezintă mai multe manuscrise inedite ale lui Ion Agârbiceanu şi care se află în prezent în posesia colecţionarului clujean Alin Samochiş. Printre operele expuse publicului se numără schiţele „Nu încep” şi „Drumul spre pace”, un referat la romanul Strigoiul şi un discurs al scriitorului pe care l-a susţinut la un eveniment organizat de Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor.

La inaugurarea de ieri, reputatul istoric literar prof. univ. dr. Ilie Rad a subliniat în intervenţia sa că este o mare şansă că s-au păstrat aceste manuscrise deoarece o mare parte dintre textele scrise de Agârbiceanu s-au pierdut. „Ce vreau să subliniez este că se păstrează foarte puţine manuscrise ale lui Ion Agârbiceanu deoarece nu-şi dactilografia textele. Acest lucru făcea ca după ce îşi trimitea manuscrisele pentru a fi publicate nu i se mai restituiau. Agârbiceanu scria foarte, foarte mărunt însă după ce te familiarizezi cu textul îl citeşti ca pe o carte tipărită. Prin urmare este o mare şansă pe care o avem că aceste manuscrise s-au păstrat deoarece marea majoritate a acestora s-au pierdut”, a spus universitarul clujean.

Istoricul literar Ilie Rad a menţionat că Ion Agârbiceanu a fost un scriitor norocos atât în timpul vieţii cât „şi postum”. Profesorul clujean spune că în timpul vieţii Agârbiceanu a fost norocos pentru că s-a pensionat înainte ca biserica greco-catolică să fie lichidată şi pentru că nu a făcut compromis cu regimul comunist. Postum, spune Ilie Rad, Agârbiceanu este unul dintre puţinii scriitori care a avut literatură de sertar. „A fost norocos în timpul vieţii pentru că s-a pensionat ca preot greco-catolic în primăvara anului 1948 iar în decembrie 1948 cultul greco-catolic a fost lichidat la ordinul lui Stalin. Ce a făcut după pensionare? Spre deosebire de alţi scriitori, care s-au înregimentat în noile directive politice, Ion Agârbiceanu nu a făcut niciun compromis cu regimul comunist. Prin urmare, nu a avut nici de suferit. A avut şi noroc pentru că a fost prieten cu Petru Groza, acest lucru făcând posibil să fie reprimit în Academia Română. În timpul vieţii a găsit o soluţie extraordinară: s-a refugiat în literatura pentru copii şi în literatura dedicată naturii. Cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani, Editura Minerva a decis să-i publice operele. Au apărut 18 volume din care el a apucat să vadă trei volume.

Postum, Agârbiceanu e unul dintre puţinii scriitori români care a avut literatură de sertar. Are patru manuscrise inedite de câte 400 de pagini fiecare. Unul dintre acestea, poate cel mai important, este o meditaţie filosofică religioasă şi se numeşte „Cutezări cu gândul ale ieromonahului Visarion”. Mai sunt două manuscrise. Este vorba despre un volum de predici şi volumul „Pe căile înseninării”, a explicat Ilie Rad, precizând că toate aceste manuscrise vor fi publicate în anul Centenarului Marii Uniri.

Istoricul literar clujean a mai ţinut să sublinieze că un moment important din viaţa lui Agârbiceanu, care a avut impact şi asupra operei sale, l-a constituit refugiul pe care l-a trăit după 1916 la Râmnicu Vâlcea, în prima fază, iar apoi în Rusia. „Agârbiceanu, în 1916 când Armata Română a intrat în Transilvania, era preot la Orlat, lângă Sibiu. A primit cu mare bucurie Armata Română însă după două luni Armata Română s-a retras din Transilvania. Agârbiceanu s-a refugiat cu familia la Râmnicu Vâlcea pentru că şefii lui l-au considerat trădător. De aici, Agârbiceanu a ajuns cu soţia şi cu cei patru copii în Rusia. Toate aceste experienţe extraordinare le găsiţi în trilogia „Vremuri şi Oameni”. Eu mă bucur că în Anul Centenarului i se face dreptate acestui scriitor care şi-a pus viaţa sa şi a familiei în pericol de dragul idealului naţional”, a punctat Ilie Rad. Acesta a mai ţinut să menţioneze că cel mai mare cunsocător a lui Ion Agârbicenau este profesorul Mircea Popa, care a scris cinci cărţi substanţiale despre marele scriitor.

La rândul său, Alin Samochiş, deţinătorul celor patru manuscrise expuse la Galeriile Făclia, a spus că a obţinut operele de la fiica lui Ion Agârbiceanu. „Colecţionând tot felul de obiecte de artă şi cultură am avut norocul ca printre neamurile mele să-l am pe Ioan Hintea, director adjunct la BCU. Ştiind că sunt preocupat de obiecte inedite, m-a pus în legătură cu domnişoara Uca Agârbicenau, care m-a primit în casa din cartierul Andrei Mureşanu. Spunându-i ce caut, mi-a dat aceste manuscrise. Când le-am văzut m-am pierdut şi am întrebat cât mă costă. Dânsa mi-a spus următorul lucru: „Eu nu-mi vând tatăl. Tatăl meu nu este de vânzare, vi le dăruiesc. Aşa am ajuns eu în posesia acestor manuscrise”, a mărturisit Alin Samochiş.

Expoziţia poate fi vizitată până în data de 30 aprilie şi se doreşte a fi un omagiu adus scriitorului Ion Agârbiceanu. Evenimentul a fost organizat de Filiala Cluj 1991 a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și se înscrie în seria de evenimente derulate la Cluj-Napoca în contextul aniversării Centenarului Marii Uniri.

Cosmin PURIŞ