Ioan-Aurel Pop: Se iau măsuri referitoare la școala românească bazate nu pe necesități reale, ci pe opinii exprimate la o cafea

Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, pledează pentru păstrarea studiului istoriei și geografiei în curricula școlară ca discipline de sine stătătoare, cele două materii însemnând, pe de o parte, cultură generală și orientare în viața contemporană, iar pe de altă parte, orientare elementară în spațiu.

„Ceea ce nu înțeleg chivernisitorii școlii este un lucru foarte simplu: istoria înseamnă cultură generală și orientare în viața contemporană, nu date și fapte de prisos despre o lume care nu mai este. Iar geografia înseamnă orientare elementară în spațiu și nu denumiri care trebuie memorate. Azi, copiii și tinerii au marea șansă de a călători, de a vedea lumea, de a se bucura de marile creații ale omenirii din toate timpurile și din toate spațiile, din preistorie până în era zborurilor cosmice și din Laponia până în Patagonia. Dacă nu mai învățăm istorie și geografie, dacă disprețuim aceste forme de adaptare la viață, dacă ne temem de conținuturile lor, vom ajunge să mergem în America Latină și să credem că oamenii de acolo vorbesc limba latină, o să vedem obeliscurile egiptene de la Paris și să credem că acolo a fost Egiptul antic, să intrăm în British Museum și să credem că unele obiecte de acolo le-au adus extratereștrii”, a scris Ioan Aurel Pop, în pagina sa de  Facebook.

Potrivit acestuia, istoria este a societății, a comunităților mari, a civilizațiilor și trebuie studiată ca atare, astfel încât elevii să vadă și ansamblul.

„Ce câștigăm dacă îl învățăm pe elev că «Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului», adoptată în timpul Marii Revoluții Franceze (la 1789), a revoluționat societatea europeană și pe cea americană, din moment ce elevul nu mai învață nimic despre istoria Franței, a Europei și a lumii? Sau ce avantaj obținem pentru cultura generală a adolescentului dacă îi spunem ce înseamnă un cont curent de economii, fără ca el să știe cadrul general al apariției băncilor, nici istoria monedei, nici rolul bancnotelor în istorie? Degeaba împărțim istoria țării și a lumii pe felii tot mai mici (de genul rolul democrației, istoria comunismului, dictaturile, războaiele mondiale, revoluțiile, crimele contra umanității etc.), fără să ne mai îngrijim ca elevii să vadă și ansamblul”, explică Ioan-Aurel Pop.

Președintele Academiei subliniază că numai cunoașterea istoriei poporului român ajută la înțelegerea istoriei celorlalte neamuri, calificând drept „regretabil” și „condamnabil” faptul că la nivelul programelor și manualelor este ocolită istoria națională. „Ne ferim, la nivelul programelor și manualelor, de numele de România, blamăm sentimentul național și patriotismul, confundându-le cu naționalismul excesiv, cu xenofobia, cu șovinismul”, adaugă el.

Pornind de la apariția metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar în anul școlar 2021-2022, Ioan Aurel Pop se declară nedumerit de faptul că „istoria minorităților naționale” ar putea fi studiată în defavoarea „istoriei românilor”.

„În urma lecturii laboriosului document, rămâi – mai ales dacă ești om de școală – cel puțin cu o mare nedumerire: «Istoria și tradițiile minorității maghiare”, dar și «Istoria și tradițiile minorităților naționale» se află în centrul atenției, pe când «Istoria românilor», «Istoria universală», «Istoria României» nu sunt pomenite deloc, nici măcar în paranteză. Ceea ce intrigă și mai mult este permisiunea ca orele de istorie și cele de geografie să se poată preda în cadrul aceleiași norme didactice, de către un singur cadru didactic, acesta putând să susțină examenul la prima disciplină dintre cele două, disciplină cu ponderea cea mai mare în cadrul normei, din punct de vedere al orelor”, arată Ioan-Aurel Pop.

Academicianul se întreabă, totodată, dacă din formularea „Disciplinele studii sociale, literatură universală, științe și educație artistică” din învățământul liceal intră în norma de predare a absolvenților…’ s-ar putea înțelege că „nenumitele «istoria» și «geografia» ar fi incluse aici”.

„Să presupunem că în România – țară care dincolo de definiția ei «perimată» de «stat național» din Constituție și de apartenența ei la Uniunea Europeană, are cam 90% etnici români și este parte a vechiului continent – numai minoritățile contează și că «istoria» și «geografia» (ale românilor/României și ale lumii/Europei) sunt cantități neglijabile? Ne îngrijim atent și generos de minorități – ceea ce este foarte bine și foarte necesar – dar excludem ori ignorăm, prin compensație, majoritatea?”, completează președintele Academiei.

El spune că se iau măsuri referitoare la școala românească bazate nu pe necesitățile reale, verificate de specialiști, de oamenii domeniului, de protagoniști, ci pe opinii exprimate „la o cafea, pe părerile unor decidenți care n-au mai fost într-o școală și într-o clasă de când erau mici, pe pretențiile unor părinți care-și văd propriii copii geniali sau chiar pe ideile de simplificare a instruirii susținute de unii elevi”.

Ioan-Aurel Pop reamintește afirmația filosofului Immanuel Kant potrivit căruia „Un popor fără cultură este un popor ușor de manipulat”.

„Poate că vom ști să ne spălăm mereu pe mâini, să mâncăm numai produse ecologice, să nu poluăm natura, să deschidem o afacere, să accesăm site-urile cu cele mai spectaculoase jocuri sau filme cu ființe fantastice etc., dar vom ajunge categoric infirmi intelectual. Vor gândi alții pentru noi, iar noi vom executa cuminți ordinele lor. (…) Cultura generală prezentă numai în memoria calculatorului este utilă doar pe jumătate, fiindcă poate să rămână, pentru cei mai mulți, literă moartă. Ca să accesăm datele digitale avem nevoie de o pregătire a minții noastre, de o anumită sensibilitate pentru cunoaștere, de pasiunea cercetării. Acestea toate nu vin printr-un dat imuabil al sorții, ci prin eforturi grele, prin învățătură asiduă, prin strădanii ale memoriei, fără de care inteligența moare”, afirmă Ioan Aurel Pop.