Io n-am făcut la nime’ rău!

… zice Baciu Niculae, prietenul meu de 90 de ani, ţăran din Apuseni, care a făcut şi „războiul ăla mare”, venind pe jos din Tatra. Zice asta ridicînd degetul arătător şi inflexionînd vocea ca şi cînd m-ar atenţiona că mă face părtaşă la un mister.

De fapt, aşa şi este, căci acesta este secretul vieţii lungi, frumoase, sănătoase: să ai conştiinţa liniştită că n-ai fost un ticălos şi nici măcar un pezevenghi ce a făcut degeaba umbră pămîntului. Puţini ştiu că noile date din Psihologie, Neurologie şi Psihocibernetică demonstrează perfect asta. Supra Eului tău nu-i place să fii în conflict cu tine, cu lumea, cu Natura, cu Universul, care, se ştie şi asta, este în echilibru. Totul este în echilibru! Iar creierul uman, spune Neurologia azi, pare să respecte un cod moral. Deci, aşa este alcătuirea! Cum partea conţine întregul şi invers, şi cum totul este legat cu totul, înţelegem astăzi foarte bine necesitatea acestui echilibru perfect pînă la nuanţă. Adică am putea înţelege, dacă am vrea. Dar, nu vrem.

Lumea nu e clădită cum, într-adevăr, pare, azi mai ales, pe ură. Nici pe discordie, conflict şi pe dihonie. Aici a fost greşeala omului dintotdeauna şi cartea de istorie e plină. Nu poţi produce un dezechilibru nici chiar în tine, fără să nu sufere întregul. Nu-i glumă. Şi inversul este la fel de valabil. E lege!

Cercetările spectaculoase ale savantului japonez Masuru Emoto asupra apei au demonstrat că apa e un „organism” viu, ea reacţionează nu doar la agresiunea chimică, ci şi la … atenţie, agresiunea verbală! Înjuri apa şi ea „se supără”, se modifică, şi din structurile superbe, armonioase ca nişte rozete măiastre create de arhitecţi de mare talent, va deveni monstruoasă, cu figuri oribile, înspăimîntătoare! Emoto a fotografiat cu microscopul electronic tot acest comportament fabulos al apei şi a prezentat lumii ştiinţifice toate aceste cercetări de excepţie, uimind-o. Şi cînd te gîndeşti că noi sîntem 70% apă (copiii chiar mai mult), înţelegi de ce agresiunea plină de ură rostită sau nerostită, dar gîndită (tot transmitere de informaţie e, la nivel cuantic) produce altora rău. Înţelegi de ce sîntem bolnavi, nervoşi, depresivi, anxioşi, isterici, vulnerabili, cu imunitatea şi somnul la pămînt, îmbătrîniţi, nefericiţi şi aiuriţi, sătui parcă de tot şi de toate.

Răul făcut altora se-ntoarce! – spune un proverb românesc, regăsit şi la alte popoare. Corect. Căci orice transmisie de informaţie e cu feed-back la acel nivel. O spune Fizica Cuantică. A spus-o şi Iisus, cu 2000 de ani în urmă, să ne iubim unii pe alţii.

Niciodată pînă acum povaţa aceasta n-am înţeles-o ca astăzi, cînd explicaţia a venit, culmea, dinspre Ştiinţă. A mai zis Iisus: „Vor trece 1000 de ani şi încă 1000 şi-abia atunci spusele mele vor fi înţelese!”. Da … Ştiinţa era firavă, oamenii ştiau doar extrem de puţin, n-aveau cum înţelege. Dar astăzi putem. Dar nu vrem.

Ura, inversul iubirii, este pustiitoare, omoară mase întregi de neuroni (celule nervoase ale creierului), slăbeşte sau chiar inactivează sistemul imunitar. O mînie de cîteva secunde inactivează celulele killer pentru 15 minute, lăsînd organismul cu uşile vraişte în faţa microbilor, viruşilor şi ciupercilor care mişună peste tot în jur, şi în noi. Căci este o realitate nevăzută, dar care trebuie cunoscută de toată lumea.

Deci, nu merită!

Păi, nu-i înţelept Baciu Niculae, prietenul meu ţăran din Munţii Apuseni, care îmi spune, mereu, mie şi celor din jur: „Io n-am făcut la nime’ rău!”? Instinctul lui sănătos de moţ i-a spus exact ce să facă. Şi, desigur, credinţa, căci ţăranul român nu-l mînie pe Dumnezeu şi are şi bunul simţ intact, nealterat.

Mă uit la Baciu Niculae, ars de soare, bătut de vînturi, înalt şi drept ca brazii din jur la cei 90 de ani, cum surîde mulţumit, de-i rîd ochii ăia albaştri, rămaşi tineri, şi mă gîndesc la Tata… la Bunicul … la Horia … la Avram Iancu … la Vasile Goldiş strămoşul … şi-mi ridic ochii spre vîrfurile brazilor care se-ndreaptă spre Cer. Încerc să găsesc legătura aceea subtilă, firicelul acela subţire, dar tare ca un odgon de titan … Da, de fapt e o rădăcină, una din multele ce-s acolo în pămînt şi care, chiar şi cînd sîntem în furtună, în vijelie, în necaz sau în răutate, ne pulsează seva, ne dă putere şi avînt să ieşim la lumină.

Stela-Maria IVANEŞ