Între alb şi negru – nimic?!

Ilie CĂLIAN

Guvernul Ponta s-a grăbit să se ţină de cuvînt în privinţa “reparării” unor grave nedreptăţi şi ilegalităţi (cu care Guvernul Boc a agresat populaţia României), realizînd deja planificarea restituirii unor drepturi ale salariaţilor bugetari şi ale unor pensionari. Sînt şi alte măsuri luate rapid – ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că, în timp ce era în opoziţie, USL a urmărit atent şi profesionist acţiunile guvernului Coaliţiei PDL-UDMR-UNPR. A mai intervenit şi în Parlament, în legătură cu unele proiecte de legi înaintate de guvernele Boc şi MR Ungureanu. Şi, iată, n-a pierdut timpul nici în ceea ce priveşte legea electorală pentru alegerile parlamentare. Mai mult, s-a grăbit să bată-n cui legea “uninominalului pur”, aceea dragă lui Băsescu şi despre ale cărei efecte s-au convins cetăţenii, care au avut timp, patru ani, să-i studieze pe parlamentarii aleşi în acest mod. Nu este singura măsură de “retorsiune” – adică de aplicare a legilor hotărîte de Băsescu şi validate de Coaliţie, dar care se întorc împotriva acesteia. E adevărat, alegerea primarilor dintr-un singur tur de scrutin – în sens “uninominal pur”, conform principiului “Cîştigătorul ia totul” – nu putea fi modificată la timp de către USL. Dar nici n-a dorit – aşa cum nu doreşte modificarea aceluiaşi sistem de vot nici în cazul alegerilor parlamentare.
Motivul este simplu – acelaşi ca în cazul PDL şi al Coaliţiei PDL se gîndea că, avînd atît de mulţi primari şi preşedinţi de consilii judeţene şi, acolo unde nu-i avea, se aflau prefecţii săi – va cîştiga şi mai multe locuri în alegerile locale şi, pe baza acestora, vor putea manipula şi alegerile parlamentare. Acum, “roata s-a întors”. În primul rînd, PDL şi celelalte partide din Coaliţie vor simţi pe pielea lor ce înseamnă să nu mai poţi obţine suficiente voturi pentru a fi primul pe listă. Iar în al doilea, în lipsa prefecţilor PDL şi cu Poliţia şi Jandarmeria în mîna USL, nu vor putea manevra nici populaţia, nici listele de alegători. (Se observase deja, în unele localităţi, o mare discrepanţă între acestea şi rezultatele recensămîntului din octombrie trecut.) În plus, nici la Ministerul de Externe n-a mai rămas omul care să asigure un milion de voturi pentru PDL de la românii din străinătate pentru alegerile parlamentare. Odată instituit acest principiu al “uninominalului pur”, iese din discuţie şi pragul electoral, care viza totalul voturilor obţinute de un partid. E adevărat, acest sistem “lucrează” nu numai împotriva PDL – care, oricum, nu va avea prea mulţi susţinători -, dar şi împotriva altor partide, care fie îşi vor vedea diminuată prezenţa în funcţii alese, fie nu vor intra deloc nici în consiliile locale şi judeţene, nici în Parlament. Şi nu doar despre partidul lui Dan Diaconescu este vorba, sau despre PRM, PNG, PNŢCD şi felurite partide mărunte, dar şi despre UDMR şi UNPR, a căror reprezentare în Parlamentul României va fi redusă ori chiar nulă. (Împotrivirea vehementă a UDMR la acest sistem este de înţeles: concurată de alte două partide, Uniunea s-ar putea vedea în situaţia de a nu mai putea dicta în Parlament şi în guvernele României.)
Înţeleg şi argumentul USL că, pentru a face o lege bună, justă etc., nu este timp (legal!), mai ales că ar trebui, poate, să fie modificate şi unele prevederi constituţionale. În primul rînd, aceea referitoare la dreptul parlamentarului de a judeca/vota conform “mandatului” alegătorilor, conform propriei conştiinţe. (Aici sînt multe de discutat, începînd cu mandatul însuşi: îi vor fi spus alegătorii ce anume legi să voteze?! Dar candidatul însuşi oare ştie, încă din timpul campaniei electorale, ce legi i se vor propune spre votare?).
Dar dacă pot accepta ca, din motive conjuncturale, să mai particip o dată la alegeri cu grave carenţe de reprezentativitate, cu “deficit de democraţie”, care nu acceptă decît bipolaritatea (ori alb, ori negru, fără niciun fel de nuanţă ideologică), nu pot accepta perpetuarea acestui tip de alegeri în viitor şi sper ca noul Parlament să lucreze serios la modificarea Constituţiei, asigurînd pluripartidismul, nu bipartidismul. Dar, mai ales, nu pot accepta promptitudinea cu care USL şi-a găsit lingăi care să justifice acest sistem, invocînd exemplul Marii Britanii ori SUA. De ce nu invocă sistemul celorlalte membre ale Uniunii Europene?! O fi mai puţină democraţie parlamentară în Franţa, Germania, Italia, Spania etc. decît în Marea Britanie?! O fi bipartidismul superior pluripartidismului?!