INTERVIU Cum a fost anul politic 2022

Anul care se încheie a fost, din punct de vedere politic, unul plin de frământări atât în plan intern, cât și în plan extern. Cele mai importante evenimente au fost începerea războiului din Ucraina și ratarea aderării României la spațiul Schengen.

La capitolul eșecuri ale lui 2022 mai poate fi amintită și ruptura dintre USR și Dacian Cioloș.

Sergiu Mișcoiu, profesor universitar la Facultatea de Studii Europene din cadrul UBB Cluj, subliniază că această ruptură s-a datorat unor conflicte inter-personale și nu unor viziuni ideologice substanțial diferite. “Metehnele principale ale politicii românești – hiper-personalizarea acesteia, orgoliul nemăsurat al politicienilor, spiritul de competiție exacerbat și obsesia omniprezenței trădătorilor – au afectat și această construcție politică”, spune Sergiu Mișcoiu, într-un scurt interviu acordat ziarului Făclia.

Reporter: Care credeti că au fost „evenimentele” politice ale anului care se încheie? 

Sergiu Mișcoiu: Cel mai important eveniment a fost, fără nicio îndoială, declanșarea Războiului din Ucraina, eveniment care a avut drept consecință creșterea preocupării pentru politica externă și de securitate, realizarea unor realocări bugetare înspre aceste sectoare și reconsolidarea poziției pro-euro-atlantice a României, poziție care începuse să fie periclitată de proliferarea discursurilor eurosceptice și naționaliste din 2020 și 2021.

Pe de altă parte însă, cel de-al doilea eveniment, în ordinea importanței, a fost campania eșuată pentru aderarea la Spațiul Schengen, care a generat, în ultima parte a anului, o mișcare oarecum inversă, stârnind criticile anti-europene concretizate prin îndemnurile la boicotarea companiilor austriece.

Ambele evenimente majore menționate mai sus vor avea ca și consecință scindarea mai accentuată a societății românești, în 2023, între adepții orientării pro-euro-atlantice și cei ai unei orientări neutre din punct de vedere geopolitic („nici NATO, nici Rusia și China!”) și euro-indiferente sau chiar eurosceptice.

Reporter: Anul acesta s-a rupt o construcție politică în care oamenii și-au pus mari sperante – e vorba de plecarea lui Dacian Cioloș catre REPER care a luat cu el mulți membri din fostul PLUS. Cum comentați ruptura aceasta (care a dezamăgit o mare parte din electorat, mai ales, aici, la Cluj)?

Sergiu Mișcoiu: Ruptura USRPLUS s-a datorat unor conflicte inter-personale și nu unor viziuni ideologice substanțial diferite. Metehnele principale ale politicii românești – hiper-personalizarea acesteia, orgoliul nemăsurat al politicienilor, spiritul de competiție exacerbat și obsesia omniprezenței trădătorilor – au afectat și această construcție politică, ce se dorea reformatoare, inovativă, și, mai ales, fundamental diferită față de partidele tradiționale pe care le-a criticat. Mergând în competiție unul cu celălalt, pe un segment electoral restrâns și cultivat și de PNL, USR și REPER vor avea doar de pierdut, fiind în joc în 2024 însăși prezența acestor partide în viitorul parlament.

Reporter: Mai rezistă coaliția și la anul? Anul acesta au fost fel de fel de înțepături între social democrați și liberali pe diverse teme.

Sergiu Mișcoiu: Coaliția a rezistat întrucât a fost invocate în permanență un discurs al nevoii de stabilitate, mai ales în contextul războiului din țara vecină. Însă neînțelegerile au devenit tot mai importante, desi nu au escaladat cu totul (spre exemplu, măsurile din domeniul energiei). Este de așteptat ca în anul pre-electoral 2023, cel mai probabil în a doua jumătate a acestui an, să asistăm la o înfruntare directă, soldată cu o posibilă părăsire a guvernării de către PSD, partid care are tot interesul de a nu deconta la alegerile din 2024 povara unei guvernări marcate de o inevitabilă recesiune economică.

Reporter: Cât de preocupați sunt, realmente, conducătorii noștri să rezolve criza economică pe care o traversăm și care s-a putea agrava, conform unor specialiști, la anul?

Sergiu Mișcoiu: Preocuparea legată de recesiune există, cu siguranță, însă răspunsul este, ca de obicei, formulat în spiritul multisecular românesc: Speranța este că vom avea o criză de amploare redusă, împotriva căreia, în locul unor politici anticipative și structurale, vom lua măsuri mai degrabă remedial-incrementale, încercând să ne „adăpostim”.

Reporter: Anul acesta, Clujul a rămas fără un ministru, (Vasile Dîncu la Apărare). Cum ați perceput plecarea sa?

Sergiu Mișcoiu: Domnul Vasile Dîncu a exprimat o poziție personală despre posibila soluționare a conflictului din Ucraina din funcția de ministru al Apărării. Indiferent de verosimilitatea proiecției sale, domnul Dîncu a confundat registrele, postura de analist fiind incompatibilă cu cea de ministru. Întrucât viziunea sa nu corespundea cu cea a Guvernului, demisia a fost un gest natural, care se impunea.

În același timp, nu putem să nu observăm că această demisie i-a convenit de minune domnului Ciolacu, a cărui preocupare este, așa cum s-a întâmplat de fiecare data în PSD, ca niciun alt politician de anvergură națională (sau chiar internațională) să îi „facă umbră”. Putem deci observa același model de conducere răspândit în mod transversal în ansamblul eșichierului politic românesc de trei decenii: concentrarea maximă a puterii în mâinile liderului, strategia de eliminare sau neutralizare a potențialilor competitor interni, inflluența slabă a „bazei” partidelor asupra ideologiei, strategiei și conducerii operative a acestora.

Interviu realizat de Anca M. COLIBĂȘANU