Interviu cu Raluca – Daniela Duinea: „Poeziile lui Jan Erik Vold sunt ca o hartă”

În urma experienței de a traduce din poezia binecunoscutului autor norvegian contemporan Jan Erik Vold, experiență concretizată prin lansarea antologiei bilingve ”Briskeby blues” (ed. Casa Cărții de Știință) la Cluj-Napoca, în prezența poetului, am stat de vorbă cu Raluca Duinea, lector universitar doctor în cadrul Departamentului de Limbi și Literaturi Scandinave al Facultății de Litere – UBB, catedra de Limbă și literatură norvegiană, într-un interviu despre poezie, traducere, studii norvegiene la Cluj, provocări și experiențe memorabile.

Vă invit să rememorați care a fost primul contact cu poezia lui Jan Erik Vold, cum ați descoperit-o?

Eu l-am descoperit pe Jan Erik Vold încă din facultate. Am început să scriu despre poezie și am fost atrasă de poezia nordică încă de pe băncile facultății. Înainte de a-mi da licența – eu am studiat engleză – norvegiană-, am fost plecată cu o bursă în Norvegia, specială pentru licență, în Trondheim, în 2008. Pe atunci scriam despre Astrid Hjertenćs Andersen, o scriitoare foarte bine cunoscută, care face parte din scriitorii simboliști ai Norvegiei. Ulterior, m-am înscris la masterat la studii irlandeze și apoi m-am decis să urmez și doctoratul. Am fost coordonată de doamna profesor universitar Sanda Tomescu Baciu. Dumneaei mi-a insuflat, practic, ideea de a mă îndrepta spre poezia lui Jan Erik Vold. Mai ales că este și un scriitor contemporan, puteam să iau legătura cu el, să vorbesc pe viu cu el lucruri care mă frământă pentru lucrarea mea de doctorat și atunci l-am ales pe el.

La început, mi-a fost greu pentru că nu aveam materiale suficiente în Cluj, aveam ceva cărți, dar nu destule. Apoi, în 2012, am primit o bursă de două luni exclusiv pentru colectarea materialelor, în Tromsø, dincolo de Cercul Polar, unde am fost coordonată de profesorul Henning Howlid Wærp. În 2015, am primit o bursă de cinci luni, prin programul SEE, tot la Universitatea Arctică din Norvegia (Tromsø), iar atunci am avut ocazia să-l întâlnesc pe Jan Erik Vold, a venit invitat la un muzeu de artă contemporană și i-am luat și un interviu. În acele cinci luni am scris foarte, foarte mult la teza mea de doctorat și apoi în 2016 am susținut-o. A fost un drum lung și frumos.

În cadrul Facultății de Litere a UBB, predați noțiuni atât de limbă cât și de cultură și literatură norvegiană. Cum apreciați această oportunitate pentru studenții din Cluj de a-l întâlni în persoană pe Jan Erik Vold, de a-l asculta, de a-i adresa întrebări?

Inclusiv pe Jan Erik Vold l-am predat, studenții deja știau, au fost un public avizat și l-au primit cu foarte mare interes. Au fost foarte multe întrebări, au fost peste 89 de studenți în sală, ceea ce a fost minunat, mai ales că era în jurul datei de 1 mai, era liber, dar cu toate acestea au fost interesați, au venit. Au fost interesați în special de poezia lui de tip concretist, l-au rugat să recite poezie, pentru că el scrie, printre altele, și un tip de poezie ludică, se joacă cu literele, cu cuvintele, de exemplu, dintr-un cuvânt, Jan Erik Vold face alte 23 de variante și iese o poezie.

L-au întrebat despre poezia lui, despre diferite concept pe care el le folosește, deci au fost întrebări țintite, să spun așa, pentru că ei deja erau avizați. Sunt studenți care și-au scris lucrarea de licență despre el, studenți care au scris eseuri despre el la Cultură și civilizație, studenți care au avut contact direct cu poezia lui, au tradus, au citit și știau deja despre ce este vorba. Jan Erik Vold a spus că dorește să se întoarcă la Cluj și că i-a plăcut foarte mult întâlnirea cu studenții noștri, că au fost atât de interesați. Totuși, el a fost o persoană foarte cunoscută în anii 60 în Norvegia. Și acum este cunoscut, dar nu la același nivel ca alți autori, el tot acolo sus a rămas dar publicul s-a schimbat între timp.

Care este, astăzi, în Cluj, atractivitatea față de limba și literatura norvegiană? Care este interesul studenților pentru acest tip de studii?

Pentru limba și literatura norvegiană, pentru Departamentul nostru (n. red. de Limbi și Literaturi Scandinave) eu zic că este încă o mare atractivitate. Sunt foarte muți studenți și tineri absolvenți de liceu care se îndreaptă spre limbi și literaturi scandinave, am observat acest lucru și în verile când predam la Junior Summer University. Veneau elevi de clasa a unsprezecea și alegeau și cursurile de norvegiană și cam constant aveam vreo 40 – 50 de elevi. De multe ori, mulți spuneau că sunt interesați de cultură, de mitologie, de traduceri literare și ne-a plăcut să auzim lucrul acesta. Eu zic că interesul există. Bineînțeles că sunt mulți care vor să plece, din păcate. Vor să învețe limba și să plece. Dar nu neapărat dintre studenții noștri. Noi predăm și cursuri facultative, oricine, de la orice facultate, poate veni la noi să învețe o limbă străină, aceia sunt mai mult interesați de a pleca în afara țării, în Norvegia. Studenții noștri au perspective chiar frumoase, traduceri literare, sau să rămână în învățământ, să predea la universitate, sunt mulți dintre ei care doresc să rămână la noi, ca asistenți universitari, la masterat, la doctorat. Foarte mulți sunt interesați de master și acum luptăm să facem un masterat de studii norvegiene. Momentan nu există, dar se lucrează la partea aceasta. Există doar un modul opțional al doamnei profesor univ. Tomescu Baciu, care predă studenților interesați să-și păstreze nivelul de limbă.

Cum a fost experiența de a traduce din Jan Erik Vold? Unde ați întâmpinat provocări, dificultăți, anumite sensibilități poate?

Așa cum am scris și în prefața Antologiei pe care am tradus-o, am ajuns să-l cunosc pe Jan Erik Vold și din perspectiva de traducător, nu numai din cea de cercetător. Pot să spun că am trecut prin mai multe etape, la fel cum poeziile sale se încadrează în mai multe etape. Sunt două mari concepte în jurul cărora sunt construite aceste poezii – concretismul și neo-simplitatea, sau neo-simplismul. Acest lucru l-a și promovat pe el, l-a făcut unul dintre cei mai mari și mai importanți scriitori norvegieni din anii 60. El a adus, practic, aceste concepte în poezia norvegiană.

Am trecut prin mai multe faze alături de poezia lui, totodată am devenit și poet. A trebuit să compun, la rândul meu, poeziile acelea ludice de care spuneam, jocurile acelea de cuvinte sau poeziile de tip tongue twister. A fost chiar o experiență plăcută.

Apoi, a trebuit să traduc anumite cuvinte care în cultura noastră nu pot fi traduse, transpuse, pur și simplu noi nu le avem, nu există obiectul sau peisajul pe care ele îl denumesc. Și atunci a trebuit să adaptez puțin cuvintele. Și adaptarea a fost o provocare.

Poezia lui Jan Erik Vold este o poezie din care mulți care poate nu știu norvegiană pot să învețe limba. E o poezie contemporană, o poezie despre viața de zi cu zi, mult vocabular uzual.

Să înțeleg că dimensiunea aceasta ludică sau faptul că este o poezie foarte apropiată de realitate este ceea ce vă atrage cel mai mult la poezia lui Jan Erik Vold?

În calitate de student, atunci când am început să-l studiez pe Jan Erik Vold, doctorandă fiind, asta mi-a plăcut cel mai mult.  Mereu eram cu vocabularul și cu dicționarul lângă mine și căutam cuvinte. Erau expresii, idiomuri, verbe, cuvinte specifice. Poeziile lui pot fi folosite și pe post de hartă, sunt trimiteri la castelul cutare, la fortăreața cutare, la prietenul cutare, la străzi, foarte multe nume de străzi, este interesant. În 2019, când am participat la o școală de vară în Oslo pentru profesori de limba norvegiană din întreaga lume, mi-am luat un răgaz să mă duc și pe străzile acelea, despre care Jan Erik Vold vorbește în poeziile sale.

În loc de concluzii, vă propunem mărturisirea poetului Jan Erik Vold, prilejuită de interviul profesorului Raluca Duinea, din 2015, la Tromsø: „Poezia este sunet, deci limba e sunet, însă limba e și grafică. […] Poezia a avut întotdeauna un element muzical, la fel ca limba pe care o folosim. Sunt doar sunete, după cum bine știm, și cred că există o muzicalitate și în textele vechi precum Biblia. […].  Astfel, nu e o sarcină deloc ușoară să readuci cântecul din nou în poezie […].”

Interviu realizat de Iulia GHIDIU