Interviu cu artistul plastic Dora Violeta Popovici : „Sunt două părți care mă unesc și mă fac omul care sunt”

Dora Violeta Popovici a vernisat de curând la Cluj cea de-a 17-a expoziție personală, intitulată „Conexiuni”, la Galeria Între coloane de la parterul Casei de Cultură a Studenților „Dumitru Fărcaș” din Cluj-Napoca. Majoritatea expozițiilor sale au fost în scop caritabil. Nu este de mirare, având în vedere sufletul nobil pe care l-am descoperit în dialogul avut, un dialog despre pasiune, perseverență, provocări și recunoștință.

Ce amintiri vă leagă de spațiul Casei de Cultură a Studenților din Cluj?

Este pentru prima oară când deschid o expoziție personală aici. Pașii mă poartă în trecut, din anii ʼ90 până în 1993 inclusiv, adolescentă fiind, am făcut parte din mai multe cercuri din cadrul Casei pionierilor pe vremea aceea și ulterior Palatul Copiilor. Frecventam atât ceramică, cercul de design vestimentar, cercul de sculptură și de pictură. Am avut niște expoziții, bineînțeles, de copil, cu ceilalți colegi din cadrul cercului, dar acum treizeci de ani.

Foto: Camelia Hodiș

 

Așadar, pasiunea pentru artă a început de timpuriu.

Da, într-adevăr. De când mă știu, din grădiniță, este o pasiune care, efectiv, s-a cultivat perpetuu și nu cred că vreodată am lăsat creioanele colorate sau pensula din mână, sau grafica…Tot timpul, în fiecare zi, nu există să nu schițez ceva.

În persoana dvs. se îmbină armonios mai multe domenii – economia, medicina, pictura și aviația. Cum ați descoperit această pasiune și cum se îmbină toate aceste domenii de cunoaștere și în special pictura și domeniul aviației?

Am absolvit UMF „Iuliu Hațieganu” anul trecut. În prezent sunt doctorand bursier, anul II, este un doctorat în co-tutelă, am doi coordonatori, din partea Facultății de Științe Economice, specializarea Marketing (UBB) și a Universității de Medicină și Farmacie, Departamentul de Reabilitare Medicală.

Pasiunea pentru aviație o moștenesc de la tatăl meu, care a decedat în urmă cu cinci ani. El a fost un uriaș pasionat de aviație. Pe perioada armatei, a fost detașat la aviație în București, acolo pasiunea i s-a întregit și mai mult și a dorit toată viața să ajungă pilot în aviație, din păcate, un vis care nu i s-a îndeplinit. Dar această pasiune o purta cu el peste tot unde mergea. Acasă, țin minte, tavanul a două camere era efectiv pavat de machete de avioane diferite, care erau suspendate pe fire de pescuit. Cu sutele. Doresc să vă spun, tatăl meu desena fantastic de frumos aviații. Nu avea latura de pictură clasică, dar pe parte de aviație, ca și schițe și desene, era un talent remarcabil. Provin dintr-o familie de medici, artiști, economiști și, undeva, câțiva din familie ducem mai departe pasiunea pentru artă.

Dar, revenind la întrebarea dvs., aviația, în special pictura cu tematică aviatică am descoperit-o la modul cel mai real în decembrie 2016. Fiind membru al Asociației Artiștilor Plastici din Cluj, am primit invitația, ca și asociație, să organizăm o expoziție cu tematică aviatică, militară sau civilă. Doresc să vă spun că nimeni nu s-a încumetat să picteze. În momentul respectiv, am zis că e o provocare, că nu a venit degeaba, știind ce mult îmi place să zbor -am mai zburat cu parapanta în trecut. Undeva am avut acea sămânță de pasiune care a încolțit treptat, treptat și a devenit una extraordinară și am zis hai să încerc. În acel moment, când am reușit să pictez primele două-trei avioane, tatăl meu încă trăia și a spus că așa ceva nu a văzut în viața lui și că ar fi foarte mare păcat să mă las de pictat. M-a încurajat, dar cu un ochi extrem de critic, bineînțeles, legat de greșelile de rigoare, proporții, distanțe, anvergura aripilor și așa mai departe. Prin criticismul lui am reușit să cresc eu, m-a ajutat enorm. Îmi pare rău că ne-am despărțit în urmă cu cinci ani, Dumnezeu să-l odihnească, dar consider că de sus mă vede, mă vede în evoluție.

În anul următor, în luna februarie 2017, am avut deosebita onoare să-l cunosc pe domnul comandor în aviație Laurențiu Buzenchi, președintele ARPIA Smaranda Brăescu din Cluj, un om extraordinar din punct de vedere uman, profesional. A început o colaborare extraordinară, alături de dânsul am vernisat deja patru expoziții de pictură cu tematică aviatică, însoțite fiecare de un eveniment care comemora o personalitate din aviația românească. Am avut parte de toată susținerea domniei sale și în septembrie 2021 am devenit membru de onoare al ARPIA Cluj, ceea ce pentru mine înseamnă enorm de mult.

Foto: Camelia Hodiș

 

Înțeleg că, practic, este o continuă provocare să pictați tablouri cu tematică aviatică, aparate de zbor. Nu este însă ușor, câtă atenție și dedicare presupune o astfel de muncă? Nu e o pictură obișnuită.

Fiind o pictură care, efectiv, reproduce realitatea, eu fac reproduceri după fotografii și tind să respect până în cele mai mici detalii reprezentarea avionului sau elicopterului, fie că sunt în formație sau în zbor singular. Este, într-adevăr, foarte greu, pentru că, de multe ori, imaginile primite sunt mici și eu trebuie să le ridic la o scară mult mai mare pe pânză. Vorbim de o știință exactă, de o tehnică ce trebuie să respecte niște rigori. Sunt în continuă învățare, se întâmplă să primesc și critici constructive din partea specialiștilor din domeniul aviației, mă mai corectează personal și eu îl consider cel mai bun ajutor pe care îl pot primi.

E interesant cum, iată, vin laolaltă domeniul artistic și unul foarte tehnic.

Da, este o artă riguroasă. La mine impun disciplină și o seriozitate maximă. Scoate tot ce m-a învățat tatăl meu, rigurozitatea din armată. Îmi place foarte mult, eu sunt un om foarte serios de felul meu, chiar dacă simțul umorului nu-mi lipsește, sunt un om fixat spre științele exacte. Dar jumătate din sufletul meu aparține și picturii clasice, care se îmbină perfect cu medicina și cu partea de pacienți, de dragoste față de bolnavi și dorința lor de vindecare. Deci sunt două părți care pe mine mă unesc și mă fac omul care sunt, mă împlinesc. Nu aș putea alege între pictură clasică și pictură cu tematică aviatică. Întotdeauna trec de la una la cealaltă. Am intrat și pe istoria Clujului, eu ador Clujul și mai ales istoria, care ne-a lăsat niște amintiri deosebite, trec de la una la alta, fiecare mă completează exact cum simte sufletul meu în momentul respectiv. Dacă însă trebuie să realizez o expoziție cu o anumită tematică și am câteva luni în avans, atunci, într-adevăr, mă pregătesc foarte serios pentru acea expoziție.

Pe lângă profesia de bază, cât timp dedicați artei?

Pe parte artistică, eu la bază am terminat Școala Populară de Arte, în 2009, cu o lucrare de licență de nota 10, la secția design vestimentar. La mine pictura se îmbină cu design-ul – creez rochii de seară, rochii de gală, toate cusute și brodate manual de mine – și o parte de creații de bijuterii, din cristale, pietre semiprețioase, perle în montură de aur sau argint

Ne-ați spus despre critici, de oamenii avizați, dar care sunt cum au fost primite de publicul larg creațiile dvs. de artă militară?

La celelalte expoziții cu tematică aviatică, răspunsul a fost acela de Wow, foarte frumos, nu am mai văzut așa ceva. Pentru că, în linii mari, au fost țintite ca tematică pe aviație, au venit și specialiști în domeniu, surpriza a fost pozitivă pe de-a-ntregul. Acum, la Casa de Cultură a Studenților, am primit două complimente. Două cupluri, ce nu se cunoșteau, ieșeau de la un spectacol care se terminase în momentul în care eu încă panotam. O doamnă a spus – Uite ce postere frumoase, dar oare de ce le-a înrămat? La care domnul a zis Eu cred că nu sunt postere, sunt picturi. Un cuplu fabulos, ulterior s-au lămurit într-adevăr. Celălalt cuplu care a ieșit, a exclamat Ireal! Nu-mi vine să cred că dintr-o mână de om poate ieși atâta perfecțiune. Mai este încă o foarte mică nișă de vizitatori care nu înțelege de ce trebuie să pictezi aviație, merg pe latura comercială și mă întreabă dacă le vând. Le răspund că nu sunt pentru vânzare, sunt chiar dintr-o pasiune pe care cu greu pot să o descriu. Toate exponatele cu tematică aviatică sunt donate către ARPIA Cluj. Unul din proiectele lor în derulare este acela de a înființa un muzeu al aviației transilvănene. Eu mi-am donat lucrările asociației astfel încât, în momentul în care se va deschide acest muzeu, să poată fi expuse.

Foto: Thomas Poledna

 

Pe lângă colaborarea cu ARPIA Cluj, mai sunteți implicată în momentul de față și în alte proiecte artistice, cu altă tematică?

Da, îmi doresc anul acesta să bifez două proiecte, cu tematici diferite. Va fi o expoziție pe care doresc să o deschid undeva la începutul lunii decembrie, cu tematica Iarna și sărbătorile de iarnă, vor fi tablouri reprezentând anotimpul geros dar doresc să pictez și globuri și să realizez câteva diorame din peisaje de poveste, pentru copii. De asemenea, până la finele acestui an, sper să realizez, după ani buni, și o nouă paradă de modă cu rochii create de mine, mi-aș dori tot în incinta Casei de Cultură a Studenților din Cluj, prin deosebita amabilitate a domnului director Flavius Milășan. Am început o colaborare de excepție.

Această pasiune pentru modă am moștenit-o de la bunica mea, Dora Teleki, nepoata contelui Teleki din Sibiu, dânsa a absolvit Școala de Arte frumoase de la Sibiu. Bunicul meu a fost absolvent al Liceului Economic din Sibiu. Practic, eu am cumulat ceea ce am primit de la bunicii mei și de la tatăl meu. Bunicii m-au crescut, tot ce sunt eu astăzi le datorez bunicilor mei paterni, tatălui meu și tuturor profesorilor care, din timpul liceului, facultății și acum, în studii doctorale, au crezut și cred în mine, mă susțin, mă ajută și undeva fiecare mi-a văzut finalitatea ca profesie și ca om. Toată educația pe care am primit-o am predat-o și fiului meu, spre bucuria mea și el duce mai departe aceste valori. Am o familie minunată. Cei care nu mai sunt continuă să trăiască prin mine și nu i-aș dezamăgi niciodată.

*

Expoziția Conexiuni mai poate fi vizitată până vineri, 30 iunie, la Casa de Cultură a Studenților din Cluj.

Interviu realizat de Iulia GHIDIU

Foto cover: Thomas Poledna

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut