Insuportabila lumină a morţii!

Warning: Undefined array key "file" in /home/faclia/public_html/wp-includes/media.php on line 1788

S-a îndepărtat cu patruzeci de paşi (zile) de noi sculptorul Mircea Spătaru (1937 – 2011) făcînd, prin aceasta, gestul ultim al despărţirii de lumea tangibilă, de confraţi, de admiratori. Lumina insuportabilă a morţii, lumina candelei s-a stins, purtînd în fumul ei care se destramă, înălţîndu-se la cer, un spirit nepereche al artei noastre contemporane; sufletul înfăptuieşte prin trup pe toate cele pe care le doreşte, şi doar obstacolul insurmontabil şi hidos al morţii trupului lasă calea eliberării lui, al aşezării lui postume de-a dreapta Creatorului, unde socotise Artistul din timpul vieţii că îi este locul. Din această perspectivă pe care realitatea vieţii a răsturnat-o, Artistul, semnificaţia operei lui, ne apar ca entităţi de o profundă religiozitate. Aşa cum primii oameni – Adam şi Eva – nu cunoscuseră desprinderea sufletului de trup şi, în consecinţă, nu putuseră vedea hidoşenia descompunerii trupului, inflorescenţa paralizantă a morţii, Artistului i-a rămas grija de a vedea pentru semenii săi tărîmurile îngheţate de dincolo, avertizînd premonitor uşurătatea indecentă şi lenevia ipocrită, indiferenţa lacomă a viului care se scaldă în soare. A întărit acest avertisment cu o imensă putere emoţională, în acele ierurgii sacrale care au invadat spaţiile expoziţionale, media artistică în acel moment de criză, de dramatică resuscitare a conştiinţei umanităţii naţionale din 1989.
Rugurile însîngerate, chipurile decapitate, tipsiile de ofrandă şi „scaunele pentru îngeri” alcătuiesc acum ceremonialul ultim al facerii şi desfacerii lumii, un ritual al reintegrării cosmice. Ca un ultim reper, ca o reverberaţie a paşilor săi, ne-au rămas statuile sale, opera sa, complinind prodigios şi urmele neamului său prin lume; cu toate cele dorite, dar, mai ales, cu cele neîmplinite şi transmise urmaşilor.
VASILE RADU

Mircea Corneliu Spătaru (n. 27 iulie 1937, Epureni, judeţul Vaslui, d. 1 septembrie 2011), a fost un sculptor, pictor şi ceramist român, profesor univeritar, personalitate marcantă a artei româneşti. Absolvent al Institutului de Arte Plastice “Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, promoţia 1962 ; Cadru didactic la Institutul de Arte Plastice « Ion Andreescu » din Cluj-Napoca, 1964-1987; Profesor universitar, Rector al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, perioada 1990-2004.
Expoziţii personale după 1990. 1990 – Bienala de la Veneţia; 1990 – Expoziţie de sculptură, Sala Dalles, Bucureşti; 1991 – Expoziţie de sculptură , UNESCO, Paris; 1991 – Expoziţie de sculptură, Le Mans, Franţa ; 1996 – Expoziţie de sculptură, Art Expo, Visivarosi Galeria, Ungaria.
Participări la Expoziţii Naţionale. 1990 – Expoziţie de sculptură, Sala Dalles, Bucureşti; 1972 – Expoziţie de sculptură, Galeria Noua, Bucureşti, expozitie personală; 1984 – Expoziţie de sculptură « Semn – modern şi tradiţie – universul cultural al cioplirii lemnului la români » – Bucureşti; 1987 – Expoziţie de sculptură – Expresivitate şi Tehnologie în arta contemporană – Bucureşti; 1990 – Expoziţie « 10 + 1 » Salile Dalles, Bucureşti; 2005 – Expoziţie la Palatele Brîncoveneşti Mogosoaia – « Autoportret » – Bucureşti.
Participări la Expoziţii Internaţionale. 1971 – Paris, Franţa – A VII-a Bienală Internaţională a Tineretului; 1973 – Paris, Franta – A VIII-a Bienala Internaţională a Tineretului; 1971,1972,1978 – Barcelona,Spania, Concursul internaţional de desen Juan Miro; 1971,1977,1978 – Budapesta, Ungaria – Bienala Internaţională de Sculptura mică; 1974,1978 – Varşovia, Polonia, Expoziţie Internaţională de desen şi sculptură; 1974,1981 – Wroclaw, Polonia, Trienala Internaţională de desen ; 1991,1992,1993 – ARTEXPO – Budapesta.
Monumente şi Ansambluri Sculpturale de For Public. 1969 – “Grup statuar ambiental” – Ciment, Casa Radio, Cluj; 1998 – Ansamblul monumental “Iuliu Maniu”, bronz, Piaţa Revoluţiei, Bucureşti;  1999 – Sculptura ambientală – oţel, Galaţi; 2000 – “Ion Mihalache” – bronz, Topoloveni; 2005 – Monumentul (cenotaf) “Moise Nicoară” – bronz, Biserica Mavrogheni, Bucureşti; 2006 – Statuia lui Charles de Gaulle din Bucureşti – bronz, Piaţa Charles de Gaulle, Bucureşti; 2007 – Monumentul “Carol I”, bronz, Craiova ; 2007 – Monumentul “Nicolae Bălcescu”, bronz, Parcul Izvorul Rece, Bucureşti.
Premii. 1969 – Premiul Uniunii Artistilor Plastici din România pentru sculptură; 1971, 1972, 1973 – Menţiune la concursul internaţional de desen Juan Miro, Barcelona, Spania; 1971 – Premiul “Ion Andreescu” al Academiei Române; 1972 – Premiul pentru Tineret al Uniunii Artistilor Plastici – Cluj; 1972 – Premiul III Ex Aequo la concursul internaţional de desen Notto, Italia; 1972 – Premiul Criticii al Uniunii Artiştilor Plastici din România; 1974 – Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din România pentru artă monumentală; 1978 – Menţiune specială (grup porţelan, utilitate, expresie) la expoziţia Internaţională din Erfurt, Germania; 1985 – Premiul I Concurs desen pictură – Rho-Milano, Italia; 1985 – Premiul special al juriului – Expoziţie de desen şi pictură Barcelona; 1994 – Premiul special al Uniunii Artiştilor Plastici; 1999 – “Omul anului” declarat de revista “Privirea”; 2000 – Ordinul Naţional “Serviciul Credincios în grad de Mare Ofiter” din partea Preşedinţiei României.