INSCRIPŢII PE-O FOAIE DE NOIEMBRIE

Duminică de toamnă înaltă la „Poarta de su’ Feleac”. În amiaza caldă, de-un albastru prea senin, într-un anotimp al iubirii, ne-am adunat, o mînă de prieteni – artişti ai scenei, ai cuvîntului şi-a celor pe pămînt roditoare, rotarieni şi de alte viţe nobile – la cunoscutul Muzeu de artă populară românească fondat de familia Gheorghe şi Rodica Căpuşan la o margine de lume, în Sopor/Cluj. Ne-am adunat, deci, să-i fim alături şi să-l sărbătorim pe PRIETENUL nostru, prozatorul, poetul, dramaturgul şi umoristul inegalabil Cornel UDREA, la momentul dezvelirii statuii sale, ce inaugurează… „Aleea artiştilor români în viaţă”. Iată un moment de umor, aţi putea spune, şi aşa a şi fost, dar unul în stil Udrea, adică „serios”, plin de tîlc şi de semnificaţie subliminală, pentru cine e în stare să o perceapă, desigur.

Lucrarea în bronz, operă a artistului plastic Ioan Astăluş – cu foarte multe participări expoziţionale în ţară şi peste hotare, care se autointitulează „cioplitor în seminţe germinabile”, dar şi cioplitor în lemn, piatră sau cretă, caricaturist, membru al A.A.P. Mureş din 1983, cunoscut, mai degrabă, ca miniaturist, el fiind singurul cioplitor în bob de orez din România! şi unicul artist care a sculptat chipul lui Eminescu într-un asemenea bob (se pregăteşte să-l sculpteze şi în bob de… mac) – a fost aşezată pe un soclu construit de proprietarul muzeului şi-al locului, vrednicul Gheorghe Căpuşan.

Evenimentul dezvelirii şi sfinţirii statuii, moderat de poetul Sandu Cătinean din Bonţida, s-a bucurat de participarea actorului Dorel Vişan, care a şi cuvîntat pe tema semnelor pe care avem datoria a le lăsa pe pămînt, a artistului plastic Ioan Astăluş, a celor doi Căpuşeni care sfinţesc locul, a epigramistului Eugen Albu şi a „imortalizatului”, care cu greu şi-a ascuns în bărbuţă zîmbetul (auto)ironic.

Legănaţi de-o pală de vînt, ulii, aceiaşi prieteni de mai an, arcuiau cercuri în zborul lor planat, de parcă om, pasăre şi floare-atinsă de aurul greu al toamnei n-aveau decît să păşească în tabloul cu arome de „foi strivite sub copite”…, spre a aşeza semne trainice peste veac. Semne cu şi despre oameni, care dau seamă, în toate clipele vieţii, că sentimentele care-i apropie sînt profunde, că prietenia lor e mare, îi uneşte şi le dă forţă, că nimic nu-i mai de preţ decît ceea ce se scrie şi se face cu efort, participare dezinteresată şi sacrificiu asumat. Şi cu inima ce vrea să cuprindă în ea o lume. De-acum, „Aleea artiştilor români în viaţă” de la Muzeul de artă populară românească „Poarta de su’ Feleac”, din capăt de Cluj (Str. Soporului nr. 20) – de altfel, o altă glumiţă (cît se poate de serioasă!?) în care ne-a „prins” Cornel Udrea – n-are decît a aştepta „deşteptarea primăverii”, cînd, cu voia Celui de Sus, alte semne/seminţe de cultură vor fi plantate pentru actorul Dorel Vişan, pentru Mitru Fărcaş, pentru Florin Piersic şi pentru alţii care au demonstrat că merită aceste onoruri… „Pe drumul ce îngînă trăinicia” – Ad majorem Dei gloriam!

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro