Inscripţie lîngă un portret de artist: Teatrul AURELIU MANEA Turda

  teatru 5 Teatrul din Turda a organizat luni, 29 septembrie 2014, o ceremonie cu totul specială, prin care instituţia a marcat oficializarea noii sale denumiri, Teatrul AURELIU MANEA, conform unei hotărîri a Consiliului local din vara acestui an. Au dorit să asiste la ceremonie mulţi şi valoroşi oameni de teatru, prieteni şi admiratori ai celui care a fost marele regizor de teatru, eseist, dramaturg şi prozator român Aureliu Manea (n. 4 februarie 1945 – d. 13 martie 2014). Cum era şi firesc, cuvîntul inaugural a fost rostit de managerul Teatrului turdean, actriţa Narcisa Pintea, cea căreia i se datorează, de altfel, întregul demers, încununat de succes, precum şi relansarea din ultimii ani a instituţiei de spectacole, pe care regizorul Aureliu Manea a servit-o cu talent şi neţărmurit devotament timp de mulţi ani: „El e <profesor de viaţă> şi arta lui de a ne învăţa viaţa e teatrul! Mic şi uneori izolat de efervescenţa mişcării teatrale, cu aprecieri uneori deloc încurajatoare, trecînd prin clipe destul de dificile, teatrul turdean îi datorează lui Aureliu Manea recîştigarea titlului de teatru profesionist. Spectacolele lui Aureliu Manea montate pe scena turdeană au provocat discuţii aprinse, polemici, au trezit entuziasm în rîndul spectatorilor, dar şi respingeri vehemente, unele pînă la sentinţa supremă de a fi interzise. Majoritatea oamenilor de teatru au intuit destinul teatral al lui Aureliu Manea, unii i-au lăuteatru 4dat şi încurajat creaţiile, alţii au încercat să-l înfrîngă. Însă Aureliu Manea a fost capabil mereu să o ia de la început, să-şi consume energiile spectacolului prin experienţe teatrale proprii. A fost creatorul unor adevărate capodopere scenice, realizate printr-o înţeleaptă şi inteligentă colaborare regizor-actor-scenograf, astfel că, putem spune, Aureliu Manea redesenează, prin actor, dimensiuni originare. Pentru el, arta teatrului a fost un izvor nesecat de trudă şi inspiraţie. Ceea ce ne-a lăsat Manea prin studiul său aprofundat asupra universului interior al regizorului, al actorului şi al relaţiei acestora cu publicul, prin dragostea sa mare faţă de om, sînt de fapt observaţii ce ţin de o psihologie a regizorului, a actorului, o <materie de curs> care poate fi predată la facultate, pentru a-i ajuta pe tinerii regizori/actori să fie mai împăcaţi cu sine şi mai performanţi cu prestaţia lor. Da, Aureliu Manea ne-a predat psihologie prin cărţile şi spectacolele sale. A plecat acolo unde cerul e plin de stele şi iubire. S-a întîmplat în 13 martie 2014, în zori de primăvară, după o existenţă frenetică, plină de <victorii în iubire> faţă de teatru”…

Cuvinte înfiorate au rostit, în continuare: dna Viorica Manea Samson, sora celui evocat: „Să ne închinăm cu respect şi să ducem mai departe lecţia de viaţă şi de artă pe care ne-a lăsat-o”; actriţa Raluca Zamfirescu, director al Teatrului „Toma Caragiu” Ploieşti; actriţa Mirela Cioabă de la Teatrul „Marin Sorescu” Craiova; dl Paul Salzberger, actualmente scenograf la Televiziunea israeliană, cel care, cu ani în urmă, l-a urmat pe Aureliu Manea de la Timişoara la Turda, într-o aventură de înnoire a teatrului românesc, participînd la un pateatru 6riu cu viaţa în care s-au implicat amîndoi, ca prieteni şi colaboratori. A învins ARTA înaltă, care rămîne, dincolo de timpuri, epoci şi istorii. „Între toţi înnoitorii, Manea a fost cel mai radical”, a subliniat, într-un discurs-eseu, intitulat „Colaborări imaginare”, scenograful Salzberger; criticul de teatru Ion Cocora: „Manea a fost un miracol şi va rămîne un miracol. El s-a situat înafara timpului, în himerele lui”…; regizorul Cornel Mihalache.

Solemnitatea evenimentului a fost sporită de dezvelirea, de către primarul Turzii, dl Tudor Ştefănie, împreună cu dna Viorica Manea Samson, a unei plăci comemorative în bronz, cu efigia maestrului, pe care este înscris: „Regizor artistic, vizionar, figură legendară a teatrului românesc, lider al generaţiei sale, creator de spectacole eveniment de mare originalitate, de concepţie şi expresie novatoare. În semn de recunoaştere a contribuţiei lui la dezvoltarea artei teatrale româneşti, Teatrul teatru 8Municipal din Turda, la care a regizat între anii 1970 şi 1991, se numeşte, din 13 august 2014, Teatrul <Aureliu Manea>”. Sora lui Aureliu Manea, dna Viorica Manea Samson, a susţinut financiar realizarea şi amplasarea plăcii. În alocuţiunea sa, primarul Turzii a susţinut că noua titulatură impune performanţă, aşa cum a făcut Aureliu Manea şi cum au făcut-o mulţi în cei 68 de ani de existenţă a instituţiei, care au clădit, cărămidă cu cărămidă, ceea ce este ea astăzi.

A fost proiectat, în acelaşi cadru, filmul intitulat „Eseu final sub formă de poem despre teatru” – poem cinematografic despre artă, despre arta rostirii cuvîntului în teatru, despre Aureliu Manea surprins în timpul pregătirii spectacolului „Scrisorile portugheze” la Teatrul Metropolis din Bucureşti, cu toată gravitatea, încrîncenarea, delicateţea sa ocrotitor-înţelegătoare şi în toată bonomia sa. Pelicula a fost realizată de regizorul Cornel Mihalache la Casa de Producţie a Televiziunii Române.

După discursuri şi film – moment artistic deosebit, aşezat sub semnul simbolului de un grup de studenţi la Actorie din cadrul Facultăţii clujene de Teatru, i-am putea spune „A Tribute to Aureliu Manea”, cum, de altfel, a fost întreaga manifestare de la Teatrul din Turda care, de luni, 29 septembrie 2014, se numeşte oficial Teatrul AURELIU MANEA. Teatrul înseamnă sărbătoare!

Inscripţie pe-un epitaf imaginar: „Stimate Doamne şi stimaţi Domni, oamenii unei arte care reprezintă religia omului, un preot al acestei religii vă transmite că vă iubeşte. În numele acestei dragoste, am făcut un teatru pe care l-am apărat cu un efort imens de greşelile, de păcatele şi de relele omului. Ca om de ştiinţă al acestei arte, în numele unei mari patimi pentru scenă, am scris două cărţi: una despre ştiinţa regiei, iar cealaltă despre marele Shakespeare. M-aţi îndatora sufleteşte dacă mi-aţi citi aceste două cărţi. Vă iubesc şi vă doresc sănătate. AURELIU MANEA, 18 septembrie 1999’’. La Turda, în ambianţa teatrului, Aureliu Manea a trăit arta precum PRINŢUL FERICIT!

În foaierul Teatruteatru 2lui s-a deschis expoziţia de pictură/grafică/tehnici mixte cu titlul „Colaborări imaginare” a scenografului Paul Salzberger, inspirată de volumul „Spectacole imaginare” al lui Aureliu Manea.

La final, în aceeaşi atmosferă încărcată de emoţie, venerabilul scriitor clujean Teodor Tanco, fost director – pentru o scurtă, dar fertilă perioadă – al Teatrului, a dăruit instituţiei un tablou cu o schiţă de decor la piesa Roata în patru colţuri de V. Kataev, realizată, cu decenii în urmă, de scenograful Paul Salzberger, colaborator şi prieten apropiat al lui Aureliu Manea. Frumoase, adînci, nepieritoare amintiri…

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.