Încrederea în neîncredere

RADU VIDA

Lumea e în criză. În traducere liberă: bogaţii nu mai cîştigă chiar cît vor, iar săracii mîrîie că li s-a luat şi sărăcia. Aşa se nasc voci, tot mai multe voci, despre rezolvarea acestor probleme prin conflagraţii. Pentru a îndulci amarul, statele vorbesc despre apărare. Înarmîndu-se. În acest fel, tensiunile cresc, iar rezolvările ce vor să vină, poartă aura incertitudinii.

Dar nimeni nu crede în nimic. Decît în propriile interese. Iar suspiciunea umblă cu picioare subţiri printre diplomaţi. Şi, din cînd în cînd, de curiozitate, încalţă bocanci grei, de soldăţoi hîrşit în toate cele, şi străbate sala de dans.

La Adunarea Parlamentară NATO s-a purtat costum şi mănuşi albe. Numai că ambasadorii au dovedit că ştiu să lepede haina eleganţei şi să se comporte ca nişte mici şefi ai unor bande de cartier. „Nu cred că Rusia şi-ar da responsabilitatea apărării propriului teritoriu altcuiva. Nici NATO.” Vorbele aparţin ambasadorului nostru la Alianţă, dl. Sorin Dogaru, şi, evident, arată faptul că de la Deveselu ni se trage. Vocea asta de cocoş, vreau să spun. A fost şi un parlamentar francez, care a apucat la propoziţie. Şi a vorbit (vocea poporului francez!?),  documentat şi foarte la obiect, despre ineficienţa Scutului. Am crezut pentru o clipă că vrea pace. Nicidecum. Nu fregatele americane instalate ca parte a apărării continentului în Spania îl deranjau. Ci puterea slabă a rachetelor de interceptare (şi lovire n.n.). Au obiectat şi ucrainenii, şi ruşii, şi moldovenii (?), şi… francezii. Adică colegii celui suspicios. În traducere liberă: trebuie să ne înarmăm. Sigur, fiecare cu gîndul lui, cu interesul lui, cu neîncrederea lui. Dovada? Americanii îi critică pe europeni pentru tentativa de a scădea contribuţia financiară la „apărare” (ghilimelele îmi aparţin). SUA şi-au majorat contribuţia la NATO de la 61 la 77 la sută din totalul contributorilor. Şi arată cu degetul spre cei care nu respectă nici măcar minimumul de 2 la sută. „Diferenţa între europeni şi americani  în termeni de apărare riscă să micşoreze solidaritatea care a fost multă vreme liantul Alianţei”, spunea reprezentantul american la Adunarea Parlamentară de la Bucureşti. Justificat, din moment ce NATO a cheltuit, doar în Afganistan, 110 miliarde dolari anual. Iar în Europa încep să nu mai fie bani. Dar nu e voie să reduci cheltuielile militare! Mai bine de la sănătate, mediu, asistenţă socială şi alte prostii!

Zilele acestea şi chinezii au tot felul de propoziţii despre armată, arme… Că trebuie redeschis dosarul Coreei de Nord; că trebuie purtate discuţii mai serioase în problema Iranului; că e nevoie de un document privind protecţia ţărilor fără arme nucleare; că, în fine, e nevoie de o convenţie privind interzicerea completă a armelor nucleare. Ambasadorul lor la ONU spunea chiar că  e nevoie de un control mai strict al armelor. Cu alte cuvinte, vrea şi China la masa celor care cred. Şi nu fac nimic. Cert e că, pînă atunci, promotorul păcii mondiale se înarmează. Şi face atîtea exerciţii militare, încît i-a exasperat pe vecini.

Lumea e în criză. Nu şi  bogaţii care, sprijină orice iniţiativă guvernamentală ce le aduce bani. Şi care, la rîndu-i, generează industria cea mai profitabilă, din păcate, de pe pămînt, industria morţii. Doar săracii nu pot face nimic.Vocea lor e acoperită de a celor care posedă armele cele mai puternice.