Încă un test româno-maghiar…la fotbal !

Ca un descălecat de oşti într-o altă ţară, un desant dinspre Apusul apropiat a adus cu sine nu de ieri, de azi, pe meleaguri transilvane o tolbă de bani spre a se pune zidire de două, nemaivăzute, măreţe cetăţi de fotbal. În traducere : luând în calcul un sprijin străveziu interesat pentru congenerii lor rămaşi în spaţiul carpato-dunărean cu un veac în urmă, puternicii zilei din mândra şi fermecătoarea capitală a Ungariei au pus deoparte câteva milioane de euro întru gloria fotbalului maghiar şi pe meleag românesc.

Pentru că prin asemenea ,,investiţie’’ (străină, orice s-ar zice) au ieşit încă o dată la iveală, acuzator, dezinteresul sau neputinţa (ambele blamabile) ale guvernărilor băştinaşe, ce şi-au văzut ani de zile şi de mandate numai de sacii lor din căruţe. Altfel nu se poate înţelege înavuţirea prea multora din cei perindaţi la cârma corăbiei numită România. Ideea o împărtăşesc desigur cei implicaţi direct în ,,fenomen’’ entuziasmaţi de reuşita deja promiţătoare a acestei descinderi financiar-fotbalistice pe tărâmul nostru.

N-am nici o reţinere în a-l felicita pe promotorul acestui ,,proiect de vecinătate’’, imbatabilul prim-ministru ungar Viktor Orban, exemplar combatant în lupta dusă pe toate fronturile pentru binele naţiei sale şi ai compatrioţilor săi. De toată lauda aşadar zbaterea pentru cauza de care vorbim şi sincer succes norocoşilor din Liga I, Liga a III-a care s-au văzut în graţiile unui atât de generos binefăcător !

Dar ai noştri, omologii lui Orban şi ai săi, unde sunt ei, cu ce se ocupă ? Pentru că unul din cele mai îndrăgite sporturi-spectacol la noi a fost lăsat în veștejire şi împins la bejenie, fără acel ajutor care să oprească alunecarea în anonimat, amatorism, improvizaţii şi margini de lume ? S-au stins cluburi şi stele, se sting legende, iar ai noştri demnitari se istovesc pe arenele îmbogăţirilor trufaşe ori nelegiuite. O pildă de îndreptare ne-a venit, iată, de dincolo de Tisa, tocmai de la…rebelul înfrăţirilor europene.

Şi totuşi, doar aşa, nevinovată binefacere este ce se întâmplă cu asemenea ,,investiţie’’ în numele performanţei sportive ? V.O. o face, fără nici o îndoială, ca o ,,complementaritate’’ a turneelor sale politico-electorale dincoace de Tisa. Înainte de orice ,,grija’’ sa are temeiul competiţiei extra-sportive, alimentat de orgoliul personal, ca şi de nostalgia medievală a semenilor săi pentru reînvierea unor vremuri de glorie naţională. E de prisos să dezbatem aici ideea. Prea cunoscută şi îndelung disputată de pe poziţii aparent ireconciliabile, ea se bucură, din nefericire, de prea marea îngăduinţă a autorităţilor româneşti pentru manifestări ce ţin obsesiv de aspiraţii fanteziste, de revendicări şi…privilegii (impropriu numite încă drepturi !), cărora nicăieri nu li s-ar oferi găzduire. La noi însă, calul troian se simte la el acasă !

Să declare cu seninătate un director sportiv din Covasna că e în firea lucrurilor asemenea ,,întemeiere’’ fotbalistică acolo este aroganţă mimată cu inocenţă cinică (textual : ,,Cei din guvernul maghiar au venit şi au zis că este un potenţial această zonă, fiind mulţi copii care iubesc fotbalul. Aşa a venit ideea să investească aici’’. N.B. aici fiind altă ţară, cu rânduielile ei). Şi ca altă veste lămuritoare aflată de curând : la Oradea un important monument istoric – palatul episcopal romano-catolic – este în curs de amplă restaurare pe cheltuiala ,,creştinească’’ tot a guvernului maghiar (alocaţie de peste 6 milioane de euro). Totul se învârteşte în jurul unui cuvânt nerostit, dar cu vechi rezonanţe în marea, ca şi în mica diplomaţie. Spre ilustrare cuvântul acesta se regăseşte deloc întâmplător în memoriile ministrului de externe al României în perioada interbelică, Nicolae Titulescu evocând întâlniri şi convorbiri amiabile la Geneva, la Liga Naţiunilor cu omologul său german Gustav Streseman. De fiecare dată Titulescu ţinea să-şi asigure interlocutorul la despărţire că au fost interesante şi utile cele discutate, deşi gândul ascuns, dar subînţeles, rămâne acelaşi : REVIZUIREA ! Mărturisire niciodată contrazisă de G.S. fiind vorba de dorita revizuire a tratatelor de la Versailles…

Dând aşadar la o parte vălul pomenitei ,,investiţii’’ fotbalistice din Harghita-Covasna, nu sportul este VEDETA, ci populismul politic-electoral al premierului ungar, căruia i s-ar putea conferi în context şi rangul de virtual ,,antrenor emerit’’ dacă fotbalul a devenit mandatar în strategii de politică externă. Din culisele meciurilor (fie ele şi derbiuri) adevărul gol-goluţ cu iz de gazon englezesc răzbate în cele din urmă la lumină, oriunde i-ar fi hărăzit să fie pus să lucreze.

Val Vinereanu