Încă o brambureală

Recenta discuţie privind trecerea contribuţiilor sociale exclusiv în sarcina angajatului, demonstrează că actualii guvernanţi fie habar n-au despre ce vorbesc, fie nu ştiu să vorbească, fie amândouă la un loc.
S-o luăm sistematic.
În prezent, se plătesc către stat următoarele contribuţii: CASS (pentru sănătate) – 5,2% de angajator, 5,5% de angajat; CAS (pentru pensii) – 15,8% de angajator, 10,5% de angajat; fondul de şomaj – 0,5% de angajator, 0,5% de angajat; fondul pentru accidente şi boli profesionale – în funcţie de gradul de risc al activităţii, între 0,15% şi 0,85%, de angajator; contribuţia pentru concedii medicale – 0,85% de angajator; fondul de grantare salarii – 0,25% de angajator. Suma totală a acestor contribuţii este între 39,25% (pentru un fond de accidente de 0,15%) şi 39,95% (pentru un fond de accidente de 0,85%).
Spusele guvernanţilor se referă la un nivel al contribuţiilor de 39,25% (se ia în calcul doar valoarea minimă a fondului de accidente) care ar urma să se reducă cu 4,25%, până la 35%. De asemenea, Ministerul Finanţelor Publice, în ultimul său comunicat (să sperăm că nu şi cel din urmă) se referă doar la CAS şi CASS (aşa cum au făcut anterior şi alţi reprezentanţi ai guvernului), fără a spune o vorbă despre celelate contribuţii. Ce să înţelegem? Că acestea se vor desfiinţa? Dacă da, de unde se vor alimenta fondurile pentru şomaj sau pentru concedii medicale?
Tot în comunicatul cu pricina se susţine că angajaţii nu vor avea venituri finale mai mici după ce vor plăti aceste contribuţii, deoarece impozitul pe venit va scădea de 16% la 10%. Aşa să fie oare?
Iată că analişti economici independenţi susţin că nu chiar. Un studiu al companiei de servicii şi consultanţă fiscală PwC spune că lucrurile ar putea sta exact pe dos. Concret, pentru un venit final identic celui de acum, angajatorul ar trebui să crescă salariul brut al angajatului cu 22,75%. Dar, angajatorul nu este obligat să facă asta, în prezent este obligat doar să plătească salariul minim brut pe economie. Salariu care, dacă vă mai amintiţi, nu se ştie exact cât va fi (iniţial se vorbea despre 2.000 lei, apoi Liviu Dragnea a “corectat” cifra la 1550 lei). Deci, angajatorul ar trebui să manifeste multă bunăvoinţă şi să crească voluntar salariul angajatului. Probabil că cei mai mulţi vor face asta, dar putem fi oare siguri că o vor face, mai ales că, deocamdată, nimic nu-i obligă la asta?
Cam acelaşi lucru îl susţin şi experţii companiei de audit şi consultanţă fiscală Deloitte: pentru a menţine veniturile angajatului la nivelul actual este nevoie de o majorare salarială cu 22,75%, iar “această decizie este probabil ceva mai uşor de pus în practică în sectorul bugetar, însă este discutabil dacă şi în ce manieră poate fi obligatorie pentru mediul privat”.
Toată această nebuloasă este agravată de controversele între primul-ministru Mihai Tudose şi ministrul Finanţelor Ionuţ Mişa. Miercurea trecută, Tudose a declarat că, atât timp cât va ocupa funcţia de şef al guvernului, măsura privind trecerea CAS şi CASS din sarcina angajatorului în cea a angajatului nu va fi aplicată, deoarece “astfel riscăm”. N-a trecut nici măcar o zi, că joi, Ministerul Finanţelor a emis comunicatul de care am amintit, în care zice exact pe dos: că măsura va fi aplicată, ce-i drept din 1 ianurie 2018.
Mai ţineţi minte despre cine se spunea, la ţară, “unul hăis şi altul cea”?
Viorel DĂDULESCU