Înălţarea Sfintei Cruci în fresca lui Piero della Francesca

 În calendarul ortodox avem trei sărbători importante închinate cinstirii Sfintei Cruci: Duminica Crucii, în a treia duminică din Postul Mare, Scoaterea Sfintei Cruci, în ziua de 1 august şi Înălţarea Sfintei Cruci, în 14 septembrie. Totodată, expunerea şi venerarea liturgică a Sfîntului Lemn are loc şi în Vinerea Mare, zi închinată Răstignirii Mîntuitorului pe Golgota. Ea şi-a pierdut, însă, din importanţa şi strălucirea de odinioară, fiind eclipsată de ritualul posterior al Prohodului.1 Biserica Romano-Catolică celebrează sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci la aceeaşi dată cu Biserica Ortodoxă. Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a fost instituită în anul 335, pentru a comemora sfinţirea bisericii Învierii din Ierusalim, ridicată de împăratul Constantin cel Mare deasupra mormîntului Domnului. Ea a fost asociată cu alt moment semnificativ: cel al aflării Crucii pe care a fost răstignit Mîntuitorul şi înălţarea ei solemnă în văzul poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului. Legenda de la Edessa a atribuit descoperirea ei soţiei împăratului Claudius, Protinicia. Cert este că alte izvoare, mult mai credibile, o confirmă pe Sfînta Elena, mama împăratului Constantin, ca fiind cea care a găsit acest odor sfînt, la jumătatea secolului al IV-lea. În anul 629 s-a celebrat un alt moment important: cel al restituirii Sfintei Cruci, furate în 614 de către perşi, şi depuse în biserica Sf. Mormînt de către împăratul Heraclius al III-lea. Anul 630 readuce în memorie înălţarea ei în văzul credincioşilor de către patriarhul Zaharia2 . Sfînta Cruce a fost purtată în procesiune la Constantinopol de către patriarhul Serghie, care a adus-o la Sfînta Sofia, de ceremonia Înălţării. Credincioşii au întîmpinat-o cu cuvintele: Kirie eleison. La Roma s-a oficiat acest praznic, la sfîrşitul sec. al VI-lea şi începutul sec. al VII-lea, de către papa Serghie I. Întreaga lume cinsteşte Sfînta Cruce, dar spre deosebire de alte praznice împărăteşti, Înălţarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ea ne aduce aminte de Patimile şi moartea Mîntuitorului.

În iconografie acest subiect a fost tratat atît în aria răsăriteană cît şi în cea apuseană. Piero della Francesca (1416)7-1492), cel ce avea să fixeze cu claritate regulile geometriei bazîndu-se pe perspectivă, va picta în jurul anilor 1455-60 o serie de compoziţii în frescă la Biserica San Francesco de la Arezzo3 . Amplele scene respiră multă ordine, sobrietate, eleganţă. Pictorul nu respectă întrutotul succesiunea evenimentelor istorice şi scripturistice. Naraţiunea se înlănţuie cu alternanţă, creatorul preferînd relatarea plastică cu ajutorul simetriilor şi a rigorii. Compoziţia aleasă ne înfăţişează momentul aducerii Sfintei Cruci la Ierusalim de către împăratul bizantin Heraclius, episod amintit anterior. Scena cuprinde într-o descriere simetrică, bine echilibrată, această procesiune. În partea dreaptă se observă siluetele maiestuoase ale demnitarilor care îl însoţesc pe bazileu, fiind înveşmîntaţi în haine de epocă preţioase, exotice şi elegante. Tocmai chipul lui Heraclius nu este vizibil din cauza distrugerii frescei, în schimb Sfînta Cruce se înalţă în înaltul văzduhului. Cele cinci personaje ce îi sînt aproape poartă pălării monumentale în forme cilindrice şi piramidale. De cealaltă parte, mulţimea simbolizată de cîteva figuri îngenuncheate privesc Sfînta Cruce. Nuanţele de verde-măsliniu şi albastru-violet stins, alături de roşul delicat, construiesc şi armonizează ansamblul. Peisajul grandios străjuit de cei doi copaci falnici şi de zidurile din cărămidă cu cele două turnuri dau scenei un aer solemn. În această zi de mare sărbătoare ne-am adus aminte de Crucea pe care Iisus Hristos S-a adus pe Sine jertfă pentru mîntuirea lumii, rostind împreună Troparul: Mîntuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Lect. univ. dr. Marcel MUNTEAN

1 Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica generală cu noţiuni de artă bisericească, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1993, p. 212.

2 Ibidem, p. 214. La început sărbătoarea era ţinută în data de 13 septembrie (comemorarea zidirii Bisericii Învierii), a doua zi fiind ziua destinată Înălţării Sfintei Cruci.

3 Pictura italiană Maeştrii tuturor timpurilor şi capodoperele lor, Ed. Electra Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997, p. 67, 68.