În Templul dumnezeiesc luminat se arată Fecioara

Biserica îmbracă haina de sărbătoare la Intrarea în Templu a Doamnei noastre, de Dumnezeu Născătoare și Preasfânta Fecioară Maria, aducând imn de laudă și bucurie pentru că acest moment este începutul bunăvoinței lui Dumnezeu și înainte-vestirea mântuirii oamenilor, prima sărbătoare a Postului Crăciunului: „În Biserica Domnului se arată astăzi cea care va fi Domnului Biserică și Mamă preacurată. În Templul dumnezeiesc luminat se arată Fecioara și pe Hristos tuturor mai înainte Îl vestește. Acesteia să-i strigăm și noi cu glas mare: «Bucură-te, plinirea rânduielii Ziditorului!»”.

Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică datează încă din secolul al IV-lea. Data de 21 noiembrie a celebrării este legată de binecuvântarea, în 543, la Ierusalim, a bisericii „Sfânta Maria cea nouă”, ridicată de către Împăratul Iustinian I (527-565) pe locul templului unde a fost condusă copila Maria. Sărbătoarea s-a răspândit în Orientul creștin, și apoi, în secolul al VI-lea, Papa Sixt al V-lea o introduce în întreaga Biserică Romană (1585).

Aducerea la Templu a Preasfintei Fecioare Maria nu o găsim în Sfintele Evanghelii canonic acceptate de Biserică, ci într-o scriere a Sfântului Apostol Iacob (Protoevanghelia apocrifă), în care se spune că Ioachim și Ana, care nu puteau avea copii, s-au rugat și au promis lui Dumnezeu că, dacă le îndeplinește cererea, vor duce pruncul la Templu spre a-l oferi Domnului. Ca urmare a rugăciunii lor, un înger ceresc le-a apărut și le-a vestit că ruga le-a fost ascultată și li se va naște o fiică al cărei destin avea să fie excepțional.

Într-adevăr, s-a născut o fetiță, Maria (Miriam), pe care, atunci când a împlinit vârsta de trei ani, părinții au condus-o la templu. „Când, de fragedă, Maria a intrat în templul sfânt / să rostească întâia-n lume feciorelnic legământ,/ lumânările din cele șapte sfeșnice s-au stins,/ și-a rămas în candelabru numai harul Său aprins”, descrie foarte sugestiv acest moment Pr. Nicolae Pura, în poemul „Simfonia Mariei”.

La templu au fost chemate fecioare, cu candele aprinse în mâini, care să meargă alături de Maria, pentru ca nu cumva fetița să se întoarcă și să privească în urmă, spre părinți: „Făclia cea înțelegătoare din care va răsări raza cea negrăită, fecioare cu fapte bune împodobite, purtând făclii aprinse, o conduc pe sfânta sfintelor, întru cele sfinte, ca pe un vas sfințit”. Mai spune tradiția că erau 15 trepte de urcat și, la fiecare treaptă, leviții ar fi trebuit să intoneze un psalm. Părinții au condus-o până la prima treaptă, apoi, cu teamă, au lăsat-o. Se gândeau că nu cumva să se întoarcă, dar, spre uimirea tuturor, fetița a făcut mai întâi un pas și apoi a urcat toate treptele și s-a îndreptat spre ușa templului.

Imnografia bizantină prezintă semnificația profundă, simbolică, a intrării Mariei în Templul Domnului: „Lăudați fecioarelor, maicilor, sărbătoriți popoare cu cântări măriți, preoți binecuvântați pe Preacurata Maica lui Dumnezeu, căci cu trupul, mai înainte fiind încă o copilă, în Templu a fost adusă ca o Biserică a lui Dumnezeu preasfântă. Pentru aceea, praznic spiritual săvârșind, să o lăudăm ca pe folositoarea neamului omenesc”. Fecioarele din alaiul însoțitor al Mariei îi spuneau: «Mergi, fiică, pentru a fi Celui ce te-a dat și prinos, dar și tămâie cu bun miros, mergi și pătrunde acum în cele în care nu se intră și cunoaște tainele cele necunoscute și te pregătește să devii lui Isus Hristos locaș vesel și frumos»” (Stiharul Vecerniei).

Preotul Zaharia a întâmpinat-o pe copila Maria și a primit-o în templu, spunându-i: „Domnul să preamărească numele tău!” și a așezat-o în Sfânta Sfintelor. Preasfânta Fecioară Maria a locuit în templu, în Sfânta Sfintelor, lângă Chivotul Legii făcut din aur, pentru că ea fusese rânduită să devină «Chivotul viu», «Izvorul vieții», «Cea mai cuprinzătoare decât cerurile».

Maria este «Tabernacolul de aur» pentru că ea, cea hrănită de înger, va deveni hrănitoarea vieții noastre, Mireasa Împăratului a toate, Cămara Cuvântului lui Dumnezeu, Chivotul cel însuflețit care pe Cuvântul cel neîncăput L-a încăput, fiind cinstită ca «Dumnezeiasca Biserică» și «Dumnezeiasca Mireasă», «Dumnezeiasca Făclie purtătoare de lumină», «Vistieria Înțelepciunii» și «Izvorul harului».

«Templul», în vremea aceea, constituia și o școală spirituală iudaică unde erau aduse fetițe care rămâneau până la 12-15 ani spre a fi bine educate la rugăciune, lucru manual și alte deprinderi gospodărești. Se spune că Fecioara Maria a rămas 12 ani la templu, fiind hrănită cu hrană cerească de către Arhanghelul Gabriel și, la timpul rânduit, a fost dată celui ales de Domnul, lui Iosif cel drept, ca și logodnică.

Tradiția liturgică a Sărbătorii Intrării Maicii Domnului în Templu ne invită să medităm asupra misterului pregătirii spirituale a Mariei pentru vocația extraordinară de Mamă a lui Dumnezeu, colaboratoare la planul de mântuire al Preasfintei Treimi.

Prin încredere deplină și abandon total în mâinile Domnului ea devine în mod simbolic „Vasul de mare preț” ce va cuprinde pe Cel de necuprins, „Templul viu al Tronului împărătesc”, „Arca spirituală”, „Candela divină din care a izvorât Lumina lumii”, „Cea hrănită cu pâinea cerească pentru a genera Cuvântul, Pâinea vieții”. Toate aceste metafore preluate din limbajul liturgic reflectă misiunea pentru care s-a pregătit Fecioara Maria în templu, hrănită fiind cu pâinea cerească și cuvântul divin.

Sărbătoarea Intrării în Templu a Fecioarei Maria ne invită pe fiecare dintre noi să cugetăm asupra vocației vieții noastre și a modului în care ne pregătim zilnic să răspundem misiunilor pe care le avem. Asemenea Mariei, pentru a împlini voința divină care dă sens vieții noastre, să nu ne mulțumim doar a privi Sfânta Liturghie și celebrările liturgice la TV, sau online pe Facebook sau YouTube, ci, dacă sănătatea ne permite, să participăm „live” la ospățul Mielului Dumnezeiesc. Așa cum reclamele la produse alimentare, pe care le privim la TV, nu ne pot hrăni, în mod asemănător Sfintele Sacramente nu ne pot hrăni online, ci este nevoie de prezența fizică. De aceea, păstrând condițiile impuse de vremea pandemiei, asemenea Preasfintei Fecioare Maria să ne hrănim cu „Pâinea Vieții”, amintindu-ne Cuvântul Mântuitorului: „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Io 6,54). Amin.

† Florentin CRIHĂLMEANU,
Episcop de Cluj-Gherla