În Spania proliferează aşa-numitele “bănci de timp”

Wall Street Journal

În contextul în care liderii europeni se luptă cu o criză economică de cinci ani, care a împovărat Spania cu cea mai mare rată a şomajului din lumea industrializată, spaniolii tineri recurg la iniţiative de autoajutorare precum “băncile de timp”, un barter de servicii cu ora.

Pe lîngă băncile de timp, alte iniţiative includ pieţele de barter din barrios (cartiere), monedele locale destinate să stimuleze economia de retail în declin şi reţelele de caritate care reconvertesc bunurile aruncate. Un grup de mediu a lansat recent “Huertos Compartidos”, sau “Grădinile Împărţite”, care leagă proprietarii de terenuri virane de cei care doresc să cultive legume şi să împartă recolta.

Proliferarea băncilor de timp reînvie un concept promovat de anarhişti şi socialişti în secolul al XIX-lea în SUA şi Europa, care au dorit să testeze filosofia potrivit căreia preţurile unor mărfuri şi servicii ar trebui să reflecte mai strîns munca implicată în producerea lor.

Numărul unor astfel de bănci din Spania – unele conduse de asociaţii de cartier, altele de autorităţi – aproape s-a dublat la 291 în ultimii doi ani, potrivit unui studiu realizat de Julio Gisbert, un bancher care conduce un website numit “Vivir Sin Empleo”, sau “Să trăieşti fără un loc de muncă”, care urmăreşte iniţiative de ajutor reciproc.

Unii economişti se tem că ascensiunea unor astfel de sisteme informale de schimb economic împinge şi mai mult economia Spaniei în subteran – în afara controlului autorităţilor de reglementare şi colectorilor de taxe – şi face să regreseze dezvoltarea ţării.

“E un pas înapoi nu numai pentru o ţară din zona euro, ci şi pentru o ţară dezvoltată”, spune José García Montalvo, profesor de economie la Universitatea Pompeu Fabra din Barcelona. Băncile şi monedele sociale, spune el, pot avea repercusiuni asupra economiei mai largi, deoarece veniturile obţinute din astfel de acorduri de multe ori sînt nedeclarate, privînd guvernul de venituri fiscale.

Eforturi similare sînt în curs şi în alte economii cu probleme din Europa de Sud. În Grecia, de exemplu, sute de oameni dintr-un singur oraş folosesc o monedă numită Tem, care vine de la o unitate alternativă locală. Bănci de timp din Modena, Italia şi alte zone s-au mobilizat pentru a ajuta persoanele afectate de cutremurele de la începutul acestui an.

Criza a fost o lovitură deosebit de grea pentru tinerii de 20 şi 30 de ani, care au trăit într-o perioadă de democraţie şi prosperitate după moartea dictatorului spaniol Francisco Franco, în 1975. Ei au fost primii spanioli care s-au bucurat de roadele unui stat asistenţial puternic, ce a inclus îngrijirea universală a sănătăţii, învăţămînt superior accesibil şi protecţie generoasă a lucrătorilor, spune Rodolfo Gutiérrez, sociolog la Universitatea din Oviedo. Ei au fost martorii creşterii considerabile a standardelor de trai ale părinţilor lor şi au intrat în cadrul forţei de muncă la sfîrşitul anilor 1990 şi începutul anilor 2000, cînd existau locuri de muncă din abundenţă şi bunuri pe credit şi de consum uşor de obţinut, spune el.

Astăzi, lucrătorii între 16-24 de ani se confruntă cu o rată a şomajului astronomică de 53,3%. Pentru cei între 25-34 de ani, rata este de 27%. Aceasta se îngustează pentru lucrătorii în vîrstă, costisitor de concediat potrivit legislaţiei muncii din Spania. Jumătate din tinerii şomeri au căutat de lucru de cel puţin un an, potrivit Biroului Naţional de Statistică, iar puţinele locuri de muncă disponibile sînt adesea prost plătite, sau posturi temporare. Numărul tinerilor între 20-30 de ani, care locuiesc cu părinţii a început să crească în ultimele 12 luni după un declin de ani de zile.

Pe fondul scăderii încrederii în eforturile de consolidare a euro, Spania este martora unei creşteri a unor monede locale. Un designer de Web din regiunea Catalonia a lansat moneda eco. Disperaţi de a avea bani de orice fel, o serie de întreprinderi şi două municipalităţi din zonă au acceptat eco, cu plăţi electronice şi chiar o aplicaţie smartphone.

Spaniolii fac troc şi cu mărfuri – cărţi sau mobilier în schimbul unor produse proaspete – pe pieţe care sînt organizate în fiecare cartier. Doar în regiunea Catalonia, 60 de pieţe barter au avut loc în primele şapte luni ale acestui an, de trei ori mai multe decît în 2007, potrivit Intercanvis.net, un website de urmărire a economiei barter.

Un număr tot mai mare de tineri din Spania vizitează website-uri cum ar fi “No lo tiro” “Nu-l voi arunca”, un site de trei ani similar cu “Freecycle”, care conectează persoane ce doresc să dea un lucru cu cei care au nevoie de el. Aproximativ între 6.000-10.000 de articole pe lună, de la automobile la lapte de mamă, îşi schimbă proprietarul pe site, al cărui public ţintă sînt femeile şomere de 30 de ani.

Spaniolii cu bugete mici accesează resurse online cum ar “Sindinero” “Fără bani”, un site al cărui număr estimat de 10.000 de cititori pe zi învaţă cum să facă o capcană de ţînţari dintr-o sticlă de băuturi răcoritoare, sau unde se află birourile publice care oferă acces gratuit la Wi-Fi şi aer condiţionat.

Chiar şi arhitecţii acestor acţiuni de autoajutorare recunosc că nu vor rezolva problemele fundamentale ale euro sau aduce stabilitatea pe termen lung a economiei spaniole.