În România, povara fiscală este suportată aproape în totalitate de angajați

O analiză a firmei internaționale de audit și consultanță în afaceri Mazars, privind regimurile fiscale din Europa Centrală și de Est, arată că, în aproape toate țările, costurile cu forța de muncă au scăzut, însă cuantumul real al scăderii prezintă diferențe semnificative, iar în cazul României cea mai mare parte a costurilor este transferată către angajați.

De asemenea, există diferențe privind abordarea de bază a impozitării veniturilor: unele țări continuă să aplice cote unice de impozitare a veniturilor, cum ar fi Bulgaria, Ungaria și România, în timp ce altele mențin rate de impozitare semnificativ progresive, cele mai semnificative exemple fiind Austria, Germania și Slovacia.

În țările enumerate, costurile medii cu forța de muncă suportate de angajatori se ridică la 15% din salariul brut. Cu toate acestea, există diferențe semnificative, de peste 30%, între cele mai mici costuri suportate de angajatori, mai puțin de 5% în România, și cele mai mari, de peste 30% în Republica Cehă, Polonia și Slovacia. Acest lucru evidențiază cum preferă guvernele să transfere povara costurilor forței de muncă către angajați sau către angajatori. În România aceste costuri sunt transferate masiv către angajați.

O modalitate de comparare a sistemelor fiscale este reprezentată de așa-numita ”sarcină fiscală”, care indică procentul din venitul total perceput de stat ca taxe și contribuții. Aceasta prezintă măsura în care un impozit pe venitul din muncă descurajează ocuparea forței de muncă, adică ce procent din costurile forței de muncă este plătit la bugetul statului sub o formă sau alta. În regiune, indicatorul fluctuează între 15% și 51%, fiind influențat, în principal, de nivelul venitului și statutul familiei.

Țările din regiune prezintă și cea mai semnificativă fluctuație în nivelurile salariale. Salariile minime în Republica Cehă, Ungaria, Polonia și Slovacia variază între 500-650 de euro; acestea sunt mult mai mici în Balcani și Moldova (sub 400 de euro) și nu pot fi comparate cu cele de peste 1.700 de euro din Germania și Austria.

În sectorul privat, nivelul salariului mediu în euro a crescut în medie cu peste 12%, ajungând la 14% și, respectiv, 19% în Serbia și Ungaria. În România, începând cu 1 ianuarie 2022, salariul minim lunar brut garantat în plată, fără a include bonusuri sau alte majorări, a crescut de la 2.300 de lei la 2.550 lei (510 euro). Dacă ne referim la salariul mediu în sectorul privat, valoarea acestuia a ajuns la 6.095 lei (1.219 euro), în 2021 acesta fiind 5.429 de lei. Pentru comparație, să spunem că în Republica Cehă, salariul minim în mediul privat este în jur de 1.300 de euro.

România va reduce scutirile fiscale

Țările privesc și impozitarea profiturilor din unghiuri foarte diferite. Există o diferență de peste 22% între cea mai mică și cea mai mare cotă de impozitare: Germania (31%) și Ungaria (9%), cu rate de impozitare a societăților comerciale care variază de obicei între 15-20%. O singură țară a redus impozitul pe profit (Grecia, de la 24% la 22%), iar Austria intenționează să reducă treptat impozitul pe profit începând cu anul viitor.

Țările care aplică impozitarea tradițională a corporațiilor permit ca pierderile suferite în anii anteriori să fie reportate și compensate cu o bază de impozitare pozitivă într-un an ulterior. Cu toate acestea, numai 5 țări permit reportarea pierderilor fără restricții. De asemenea, aceste țări aplică și reținerea la sursă a impozitului pe veniturile din dobânzi, dividende și redevențe (cu o rată de 15% sau chiar 19-20%), cu excepția Letoniei și Ungariei, care încă nu impun reținerea la sursă a impozitului pe câștigurile de capital. Impozitul pe profit la nivel de grup este acum disponibil în Germania și Ungaria. Anterior, acesta era disponibil numai în Austria, Polonia, Bosnia și Herțegovina.

În România, cadrul general de impozitare a profiturilor și persoanelor se află în centrul atenției Guvernului, din cauza actualei situații economice dificile și a deficitului bugetar public. Privind impozitarea persoanelor, accentul se pune pe limitarea beneficiului scutirii fiscale aplicabile unor categorii specifice de lucrători, precum cei din sectoarele agricol, construcții și IT. În plus, discuțiile privind schimbarea sistemului de impozitare pe venit cu cotă forfetară cu revenirea la un sistem progresiv de impozitare și deduceri sunt auzite mai des și pot duce, în următorii doi ani, la schimbări semnificative.