În premieră pe scena TNB: 20 DE ANI ÎN SIBERIA

• un tulburător monolog dramatic despre calvarul deportării •
Cu două reprezentaţii de avanpremieră, în 22 şi 23 ianuarie şi premiera oficială în 7 februarie 2015 (ora 20, Sala MEDIA),Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” Bucureşti o prezintă pe AMALIA CIOLAN în monologul dramatic „20 de ani în Siberia”, dramatizare de Sorin Misirianţu după cartea Aniţei Nandriş-Cudla, „20 de ani în Siberia. Amintiri din viaţă”. Cunoscut reprezentant al tinerei generaţii de actori şi creatori de spectacol, cu numeroase montări pe scenele din ţară, mai ales la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca şi la Teatrul Naţional din Tîrgu-Mureş, actor, dar şi scenarist şi regizor de film, Sorin Misirianţu semnează de asemenea regia şi scenografia pentru această producţie din cadrul Programului TNB „Procesul comunismului prin teatru”.

20 de ani în Siberia este un spectacol despre destinul unei ţărănci bucovinence, autoare a uneia dintre cele mai importante mărturii despre calvarul din Gulagul sovietic. Printre cei 13.000 de români din nordul Bucovinei, care au trăit, în iunie 1941, groaza deportării, s-a aflat şi Aniţa cu întreaga familie. A supravieţuit regimului de înfometare, bolilor şi muncii într-un mediu extrem de dur, reuşind să îşi crească fiii şi să se întoarcă cu ei pe plaiurile natale în 1961. Cartea sa de memorii a fost tipărită abia după 1989, în România, la Editura Humanitas, fiind distinsă cu Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române. A fost tradusă în mai multe limbi de circulaţie internaţională. „După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară”, aprecia Monica Lovinescu.

Adusă în scenă, la TNB, povestea dă naştere unui spectacol care trezeşte conştiinţele amorţite şi demască teroarea comunismului. O invitaţie de a descoperi adevărata dimensiune a acestui flagel al secolului XX, asupra căruia mulţi îşi proiectează astăzi o viziune edulcorată şi nostalgică. În interpretarea de un puternic dramatism a Amaliei Ciolan vom descoperi o ţărancă simplă, înzestrată cu o fluenţă a scriiturii şi un firesc al povestirii în faţa cărora talentul multor scriitori consacraţi păleşte. Neîmpovărată de ură sau blesteme, fără a pronunţa vreodată cuvîntul „comunism”, Aniţa/Amalia îşi acordează gîndurile şi trăirile într-o interpretare artistică excepţională, care ne relevează „statura net aristocratică a ţăranului român”, aşa cum spunea ?tefan J. Fay. Pentru Amalia Ciolan, actriţă a Teatrului Naţional din Bucureşti din 1994, acest tulburător monolog dramatic este totodată o redescoperire a valenţelor ei actoriceşti.