In Memoriam Zoli Ivansuc

1938 – 1982

L-am cunoscut pe Zoli Ivansuc în toamna anului 1961, nu împlinisem 18 ani, pe când jucam la tineretul Ştiinţei Cluj. Mi-a fost dat ca prima întâlnire să fie la… Arad, acolo unde am jucat cu UTA în deschiderea meciului vedetă, UTA -Ştiinţa Cluj. Întotdeauna, la prima repriză a tineretului asistau şi jucătorii primei echipe. Spre surprinderea mea, după joc am fost felicitat de Zoli în stilul său concis, “puştiule mi – ai plăcut”. Am fost în al nouălea cer pentru că aceste trei cuvinte au fost rostite de idolul meu pe care, noi tineretul Ştiinţei, îl salutam cu “sărut mâna !”.

Nici azi nu pot înţelege cum am putut în decurs de un an să ajung de la “sărut mâna nea Zoli”, să fiu nu numai coleg de echipă, ci şi să am o relaţie specială atât în teren, cât şi înafara lui, cu acest mare jucător, al cărui nume îl rostim şi în zilele de azi, cu veneraţie.

Zoli a fost una dintre mândriile artei fotbalistice de pe gazonul clujean, dotat cu un talent ieşit din comun şi cu calităţi fizice excepţionale (tehnicitate, driblinguri debordante, şuturi imparabile, viteză de reacţie şi de execuţie, forţă,…). Avea o personalitate care a subjugat Clujul fotbalistic un deceniu. Aşa s-a ajuns că numele Ştiinţei Cluj să se confunde cu cel a lui Zoli Ivansuc. A ridicat noţiunea de joc la superlativ. Ca om, Zoli Ivansuc era inteligent, manierat, civilizat. Era timid şi modest în ciuda valorii sale. Viaţa boemă din fotbal în acea perioadă, s-a pliat perfect pe structura sufletului său. Era înconjurat de prieteni din lumea artistică şi literară, citea mult, făcea faţă oricăror discuţii. A ajuns să fie unul dintre bunii studenţi medicinişti clujeni, studii absolvite în 1966.

La terminarea studiilor universitare, norocul nu a fost să fie de partea lui, cum nu a fost să fie nici de partea echipei Ştiinţa Cluj. După câştigarea Cupei României, în 1965, în revista Sport, Angelo Niculescu avea să declare, “cel mai puternic adversar al nostru a fost de departe Ştiinţa Cluj, o echipă care are jucători tineri, plini de talent şi jucători maturi, de o certă valoare”. Antrenorii Ştiinţei Cluj erau la acea vreme, Spesi – Cozmoc – dr. Luca.

A urmat perioada Teaşcă, antrenor care cunoştea bine valoarea echipei noastre. După îndepărtarea lui de la echipa naţională (0:6 cu Ungaria), primul secretar de la judeţ a acceptat angajarea lui Teaşcă, angajare ce s-a dovedit falimentară de la bun început. Fotbalul într-un interval de numai 4, 5 ani, evoluase de la sistemul WM cu cinci înaintaşi la sistemul 4 – 2 – 4 şi apoi la 4 – 3 – 3. Nimeni nu mai juca în lume apărarea în linie, numai Ştiinţa Cluj ! Teaşcă a scos din lotul echipei, cei mai buni jucători, motivele fiind halucinante. Aşa au plecat, pe rând, Petru Emil, Zoli Ivansuc, Alexandru Vasile, subsemnatul,… Eram student în anul VI la medicină şi eram obligat, ca toţi de altfel, să stau şase zile în cantonament ! Am refuzat, la fel a făcut şi Paul Marcu, deşi era cadru universitar. Din cauza lui au fost exmatriculaţi de la medicină jucătorii Barbu, Anca, Pexa, Paul Grăjdeanu. Zoli a refuzat să mai joace. Cum necazurile se ţin scai de multe ori, lui Zoli îi era sortită o carieră profesională în cadrul secţiei ginecologie, pierdută odată cu decesul prof. dr. Sasu. Aşa cum a fost cel mai bun fotbalist al generaţiei sale, tot aşa îşi dorea să fie şi cel mai bun în profesia de medic ginecolog. Fiind lovit de soartă din mai toate direcţiile, Zoli nu a mai avut puterea să se reaşeze în societate, urmând ceea ce ştim cu toţii. Mare păcat.

Am o sugestie pentru cei care conduc destinele Cluj Arena. Un sector din Cluj Arena merită să-i poarte numele.

Dr. Miki Szabo

*****

Se cuvin menţionate câteva date. Zoli Ivansuc s-a născut în anul 1938, la Reşiţa, loc unde a deprins şi tainele fotablului. A fost jucătorul ‘U’ Cluj în perioada 1958 – 1967, pentru care a jucat 185 de partide/Divizia ‘A’, înscriind 41 de goluri. A îmbrăcat tricoul naţionalei U23 (2 meciuri/1 gol), al României B (2 meciuri) şi al naţionalei mari (trei partide internaţionale, adversare Maroc, ex – RDG şi Spania). A fost curtat de Real Madrid, dar şi de o echipă din Belgia, oferte declinate. Şi cine ştie cum ar fi evoluat Zoli Ivansuc dacă ar fi dat curs uneia dintre oferte. Cu siguranţă, nu ar fi fost umilit şi nu ar fi avut finalul la numai 44 de ani.

Materialul semnat de dr. Miki Szabo cinsteşte o mare personalitate a fotbalului clujean, a fotbalului românesc. O face în amintirea zilei de 1 februarie, zi de despărţire de cel pe drept cuvânt numit ‘Hamlet al gazonului verde’/Negoiţă Irimie. Un cuvânt de mulţumire se cuvine adresat şi ing. Viorel Feraru, prin grija căruia am primit la redacţie articolul dr. Szabo