În fotoliul de orchestră | Călătorii muzicale de poveste

Două concerte simfonice marca Filarmonica de Stat „Transilvania” au delectat publicul meloman din Cluj zilele trecute. Mă voi opri mai întâi asupra concertului susținut la Biserica Piaristă din oraș, sub genericul „Viaggio musicale 1600-1750”, miercuri, 18 mai. Monika Toth, Csilla Szoverdi, Anna Denes, Istvan Csata și Steffen Schlandt ne-au făcut părtași la o experiență muzicală aparte, prin repertoriul variat, deși având aceeași rădăcină, și anume epoca barocă.

În acorduri preclasice

Foto Cristina Radulescu

Multe dintre partiturile pe care am avut ocazia să le audiem nu se găsesc pe piața liberă, iar violonista Monika Toth a adus o parte dintre acestea tocmai de la Napoli, orașul unde a locuit o perioadă. Muzica barocă poate fi, la rândul ei, încadrată în mai multe etape, vorbim, desigur, de barocul timpuriu, barocul mijlociu și cel târziu și ce este și mai important de menționat, fiecare țară vine cu specificul muzical propriu. Tocmai de aceea, instrumentele care ne-au vrăjit auzul au fost adaptate astfel încât acordajul să fie unul egal, un soi de compromis pe care l-au făcut virtuozii instrumentiști. Ca să îl citez pe Steffen Schlandt (clavecin), „noi în această muzică vrem să simțim aroma, să simțim afectele. Muzica ne duce într-o zonă a religiozității, a stării de liniște”.

Am călătorit pe nesimțite în Italia, Franța, Anglia, Austria, Germania precum și pe tărâmurile de basm odată cu retrăirea aventurilor lui Gulliver în diferite țări imaginare, nu lipsite însă de alegorii puternice, binecunoscute deja din cărțile omonime ale lui Jonathan Swift. „Sonata La Cesta”, de Giovanni Antonio Pandolfi Mealli, a fost interpretată în așa-numitul stilus fantasticus, caracteristic barocului timpuriu, o metodă mai liberă în ceea ce privește compoziția, apropiat de ceea ce înseamnă improvizația, recognoscibil prin scurte episode muzicale contrastante.

„Sonata Settima”, semnată Giovanni Battista Fontana a adus un dialog al celor două viori, iar „Trio Sonata sopra la Monica” a avut o poveste ce merită amintită. După spusele lui Steffen Schlandt, cel care a ținut mereu publicul conectat prin descrieri atractive ale lucrărilor din program, termenul Monica poate fi interpretat aici și în altă cheie, anume ca “Monaca”, rugămintea unui copil adresată părinților de a nu fi dat în grijă către o mănăstire. Cu adevărat, acordurile au subliniat perfect această atmosferă și stare interioară dramatică.

Foto Cristina Radulescu

Fux, un compozitor contrapunctic, a impresionat în cadrul selecției repertoriului cu Sonata în Fa major pentru trei viori și am putut recunoaște teme recurente, preocuparea compozitorului pentru motive, pentru relațiile matematice din muzică. „Trio-ul delicat și suav”, îl citez din nou pe vorbitorul nostru, a surprins ingenios un sunet ce amintește de acela al unui clopot.

După incursiunea imaginară în grădinile de la Versailles, pe muzica lui Marin Marais, „Călătoriile lui Gulliver” (suita pentru două viori a lui Georg Philipp Teleman) au fost, fără îndoială, o secțiune aparte a prestației de miercuri seara. Din Liliput, Blefuscu, Laputa și până în renumita Țară a cailor am fost companionii protagonistului prin intervențiile de excepție ale celor două soliste. Foarte bine pusă în evidență nedumerirea personajului lui Swift în fața haosului  întâlnit pe insula pretinșilor savanți, unde domnea „știința ruptă de realitate”.

Compoziția „Sinfonia în Sol major”-Nicola Fiorenza- a încheiat programul muzical, fiind interpretată în modul frigian. Și cu această partitură ne-am întors de unde am plecat, adică în minunata Italie. O muzică pe alocuri lugubră, făcând trimitere la viața din subteran, pe care o găsim în catacombele din Napoli, dar nu numai.

Pe scurt, o seară de neuitat în compania unor artiști al căror talent este incontestabil. La final, Monika Toth a binevoit să ne spună câteva cuvinte despre povestea pe care a conceput-o pentru prestația de la Cluj-Napoca. „Am ales aceste compoziții mai ales fiindcă, pentru mulți, barocul înseamnă doar un singur lucru, acesta fiind generalizat, ca stil. Dacă ați ascultat cu atenție ceea ce am cântat noi astăzi, este foarte diferit, de la o țară la altă și chiar pe teritoriul aceleiași țări, de exemplu Italia. Barocul timpuriu este foarte diferit de cel târziu (vezi ultima lucrare). Denumirea spectacolului a fost inspirată de cartea nobilului Charles Burney, ce a călătorit în toată Europa, carte care se numea chiar așa, „Viaggio Musicale in Germania e Paesi Bassi” (1986).

Un nou spectacol educativ, de inițiere în lumea muzicii

O nouă surpriză din partea Filarmonicii de Stat „Transilvania” a venit la scurt timp, mai precis joi dimineața, prin cele două reprezentații, în limbile română și maghiară, ale spectacolului de mediere muzicală dedicat elevilor din clasele primare, „Prințesa și balaurul”. Un spectacol la care biletele puse în vânzare s-au epuizat cât ai bate din palme. Ceea ce au și făcut toți copiii prezenți în sala Auditorium Maximum a Colegiului Academic, antrenați de Dalma Kovacs Toadere, dirijor și moderator extrem de înzestrat.

Astfel de concerte stimulează, fără doar și poate, deopotrivă imaginația și participarea tânărului public. Basmul ne-a ținut pe toți cu sufletul la gură până în ultimul moment. Fuga celor doi, prințul și prințesa proaspăt căsătoriți, înapoi spre castel în timp ce erau urmăriți de fiorosul și neînduplecatul balaur Scuipă-Foc, a fost, probabil, partea cea mai captivantă, deopotrivă din punct de vedere narativ dar și muzical.

Spectacolul, realmente de basm, a început printr-o prezentare a instrumentelor participante la acțiunea poveștii, într-un dialog absolut savuros, așa încât cei mici au devenit, încetul cu încetul, familiari cu compartimentul de alămuri al orchestrei Filarmonicii clujene, altfel spus, cu instrumentele de suflat din alamă -trompeta, trompeta picolo, fligornul, cornul, trombonul și tuba. Muzicienii s-au jucat cu instrumentele și au dat glas fiecăruia în parte. De la marșul nupțial, muzică de dans, sunete prevestind furtuna, galopul calului mârțoagă pe care au încălecat cei doi protagoniști, am ascultat o varietate de partituri, atent interpretate sub o conducere artistică impecabilă. Experiența dirijorală a Dalmei a vorbit de la sine.

„Alegerea instrumentelor de suflat se potrivește foarte bine unui basm care presupune castele, prințese, călăreți, regi. Sperăm să revenim și cu o altă poveste pentru ei”, ne-a spus Gabriel Posdărescu (trompetă). „A fost o experiență plăcută, energia copiilor ne-a încărcat și ne-a umplut de entuziasm, așa că privim cu bucurie spre următoarele proiecte”, a adăugat Gabriel Gyarmati (trompetă).

„Da, este o provocare crearea fiecărei dramaturgii a unui concert pentru copii, mai ales de clasele primare, dă de gândit creatorului. Este o provocare frumoasă, este o plăcere să te gândești care să fie firul poveștii, este o aventură. Apoi vine etapa a doua, când ai o premieră la un astfel de concert, iar ulterior vezi ce se poate optimiza. Compartimentul de alămuri a fost esența acestui concert, a fost despre aceste instrumente. Este impresionant cum își asumă rolul, nu doar au cântat, ci au venit și la microfon, au vorbit cu publicul. Sinceră să fiu, m-am așteptat la o asemenea participare din partea publicului. Clujul are niște cadre didactice care pun preț pe aducerea copiilor la concert. Doamna Ștefana Țițeica este mentorul când vine vorba de mediere muzicală în Cluj-Napoca, ne-am cunoscut pe când urmam studiile doctorale la Academia de Muzică. Am învățat tot ce știu și învăț în fiecare zi de la ea”, a spus Dalma Kovacs Toadere, în interviul acordat ziarului Făclia.

Iulia GHIDIU

Foto Cristina Rădulescu

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut